Și ca să duc la bun sfârșit povestea începută aici, a doua parte a anului trecut a fost așa:
Autor: Oana
Stau acum cu creionul mouse-ul în mână, gata pregătită să scriu aici mai jos locurile pe care le-am vizitat anul trecut și parcă am goluri de memorie. Mai ales la partea de timp… Ca norocul că mă salvează pozele stocate cronologic șă pot să mi le amintesc așa cum s-au și întâmplat. Ba mai mult decât atât mai am și revelații de genul: daaa, stai că am fost și aici, și dincolo și da, a fost anul trecut, nu mai demult! Și uite cum îmi reactivez senzațiile, unele bine fixate mental, altele ajutate să iasă la iveală de vreo poză sau poveste. Cu timpul, memoria devine selectivă, ceea ce e firesc pentru natura umană, și tocmai de aceea eu vreau să mă ajut dacă, peste ani, voi dori să recapitulez mai în detaliu pe unde am fost, când și cu cine. „Nu știu alții cum sunt, dar eu, când mă gândesc la” toate locurile frumoase văzute până acum, la emoții și la oamenii dragi cu care m-am însoțit la drum, „parcă-mi saltă şi acum inima de bucurie”. Eh, asta înseamnă că nu am umblat chiar creanga…
Tare greu mi-a fost să ma hotărăsc asupra unei locații pentru concediul plănuit la final de mai, început de iunie…Țineam la câteva criterii și eram constrânsă și de alte limitări: voiam să fie într-o țară unde nu mai ajunsesem, să fie ceva nou, vreme bună, să ne relaxăm mai mult decât să tot umblăm, ușor de ajuns și totul în buget redus căci deh, casă de renovat! Am luat harta, am calculat, am urmărit promoții, avioane, m-am consultat cu prietenii mei-travel junkies și tot nu găseam ceva care să se potrivescă pe deplin. În schimb la dat sfaturi altora, mă pricepeam în continuare. Căci așa e omul! Și tot așa și iar așa cu săptămânile, până am intrat în linie dreaptă și urma vacanța. Iar un loc începea să apară tot mai repetitiv în gândurile mele. Dar pentru asta, trebuie să renunț la ideea de „ușor de ajuns” care pentru mine înseamnă un zbor de căteva ore cu avionul sau condus așa, cam jumătate de zi. Dintre toate criteriile, era un compromis pe care am zis ca-l putem face totuși considerând cele 9 zile libere. După calculat distanțe, aproximat timpi și schițat un mini-plan miercurea, am pornit la drum vinerea după serviciu. Iată ce a ieșit:
Oooo, da, a fost plin cel puțin din perspectiva mea și atât cât poate fi pentru un angajat cu normă întregă care are zilele de concediu numărate. Nu mă plâng, nu vreau să devin călător de meserie, îmi place jobul meu de zi cu zi, iar faptul că vreau să combin ambele părți e ceva care mă motivează, și nu invers! În altă ordine de idei, am călătorit, însă nu am avut nici chef de scris , nici de postat poze prea multe. Și dacă așa am simțit, am zis așa să fie!
Acum uite că am chef, însă nu mai îmi amintesc prea bine cum se folosește platforma…e și asta o chestie! :))) Hai că treptat-treptat îmi reactivez cunoștințele tehnice, ca să-mi fac recapitularea scrisă a anului și să-mi aduc la zi și lista de călătorii care a rămas în urmă virtual. Lista mă ajută mult să nu uit când am fost, dar mai ales privind călătoriile rânduite așa una după alta, am un sentiment aparte de împlinire.
Gata, memorie dragă și cine mai ajunge să vadă acest text, așa s-au inșirat *cronologic călătoriile în 2017:
*am scris de patru ori cornologic în loc de cronologic, a cincea oara a fost abia câștigătoare! Ruginită rău, vă zic…
Read More
…aș zice că nu se numără printre anii mei preferați 🙂 Jonglând printre problemele de sănătate în familie și accidente, am reușit totuși să dau și o notă optimistă anului prin excursii interesante cu oameni dragi și faini, astfel încât să ne rămână și amintiri frumoase din 2016. Atâta doar că a trebuit să amân pentru alți ani câteva locații pe care voiam să le văd, altele au rămas în picioare și multe au survenit neașteptat…Ceea ce e bine la urma urmei- asta ca să ne concentrăm pe partea plină a paharului! 🙂 Și cam așa s-a desfășurat anul meu călător 2016:
Ianuarie a început cu un weekend la Straja. Deși sunt oarecum din zonă, aceasta a fost prima dată când am fost aici. Per total, mi-a plăcut, mai ales că am fost cu un grup fain de prieteni cu care ne-am bucurat de zăpadă și schi. Între parenteze fie spus, așa multe fete machiate și pițipoance ca aici pe pârtie nu am văzut nicăieri, dar poate că am prins doar eu un weekend mai altfel- încerc să nu generalizez… Am găsit pârtii pentru nivelul meu (nu sunt mare schioare), accesul în stațiune mi s-a părut ușor, așa că voi reveni cu siguranță la Straja.
În timpul vacanței în Croația din 2013, într-una din zile, atrași de reclamele din portul Trogir, ne-am hotărât să facem o excursie de o zi pe insula Vis. Oferta cuprindea o excursie la faimoasa Blue Cave- peștera albastră de pe insula Bisevo, Green Cave de pe insulița Ravnik, golful Stinivia de pe insula Vis și plimbare de voie în orășelul Vis al insulei cu același nume. La acea vreme am plătit 90 de euro de persoana; anul acesta pentru ceva asemănător văd că prețul e doar puțin mai mare. Buuun, ne întâlnim cu organizatorii dis de dimineață chiar in micul port din Ciovo, pornim spre Trogir și Split să mai culegem și alți turiști- să tot fi fost vreo 12 persoane (barca era mică)- ca mai apoi să ne aventurăm spre Bisevo și Vis.
Dacă anul trecut am făcut circuitul ”clasic” și cel mai la îndemână din zona Bari/Puglia, anul acesta am vrut să ne aventurăm puțin mai departe, mai precis în tocul Italiei, în regiunea geografică numită Salento, cu gândul să vedem și alte zone ale litoralului italian, mai puțin cunoscute turismul de masă.Tocmai ne-am întors dintr-o mică escapadă de patru zile în Salento, mini-vacanță care a avut un singur scop: să stăm la mare! Fără orașe de vizitat, fără obiective turistice, doar apă, soare, plajă și mâncare bună.
…te domolești!
Ce mi-am reamintit în prima parte a acestui an e că socoteala de acasă nu se potrivește întotdeauna cu cea din târg…Și nu e ca și cum mi-aș fi făcut eu planuri fixe în privința călătoriilor pentru acest an, ci erau mai mult niște idei care să păstreze câteva criterii pe care le am în ultimii ani: să văd locuri noi, să văd țări noi, să nu treacă două-trei luni fără vreo plecare altfel se lasă cu suspin, să gândesc și să fac circuite care îmbină peisaje naturale deosebite cu orașe prin care să-mi tocesc papucii de atâta umblat. A funcționat rețeta în ultimii șase ani, de ce anul acesta să fi fost altfel? De fapt nici nu-mi pusesem întrebarea, acum în retrospectivă gândesc așa…
La un moment dat povesteam cum am ajuns să alegem Tenerife ca și destinație de vacanță, cum am făcut cu transportul până acolo și câte ceva despre cazare. Acum am zis să povestesc și ce am văzut dintre obiectivele mai mult sau mai puțin turistice, cum am descoperit insula și ce am ratat din lipsă de timp.
În circuitul pe care l-am făcut în noiembrie, am căutat o evadare rapidă la mare. Nu puteam veni în Asia și să nu ne așezăm puțin pe o plajă și să profităm de soare și apă, fie doar și pentru patru zile. Așa că, încă de acasă, m-am pus pe căutatul acelui loc, care să urmeze în plan după Kuala Lumpur. No bun…și ce să fie?păi să fie o insulă în apropiere de Kuala, la care să ajungem ușor, la costuri rezonabile, să fie timpul bun, plajă frumoasă și mai ales, apă plăcută. Și să fie și două-trei chestii interesante pe care să le putem vizita. Ah, și de preferință tot în Malaezia, ca să vedem cum e și aici pe o insulă… Și din căutare în căutare, am găsit insula Langkawi.
