Rezumatul călătoriilor din 2018- partea 1

Stau acum cu creionul mouse-ul în mână, gata pregătită să scriu aici mai jos locurile pe care le-am vizitat anul trecut și parcă am goluri de memorie. Mai ales la partea de timp… Ca norocul că mă salvează pozele stocate cronologic șă pot să mi le amintesc așa cum s-au și întâmplat. Ba mai mult decât atât mai am și revelații de genul: daaa, stai că am fost și aici, și dincolo și da, a fost anul trecut, nu mai demult! Și uite cum îmi reactivez senzațiile, unele bine fixate mental, altele ajutate să iasă la iveală de vreo poză sau poveste. Cu timpul, memoria devine selectivă, ceea ce e firesc pentru natura umană, și tocmai de aceea eu vreau să mă ajut dacă, peste ani, voi dori să recapitulez mai în detaliu pe unde am fost, când și cu cine. „Nu știu alții cum sunt, dar eu, când mă gândesc la” toate locurile frumoase văzute până acum, la emoții și la oamenii dragi cu care m-am însoțit la drum, „parcă-mi saltă şi acum inima de bucurie”. Eh, asta înseamnă că nu am umblat chiar creanga…

Anul trecut am deschis „sezonul” abia în martie când după (să tot fie) vreo 14 ani, am ajuns din nou la Roma. City-break de 4 zile în care ne-am făcut de cap nu numai pe partea de vizitat, ci mai ales pe partea culinară- Italia, se mi capisci… Așa pe rapid, pe lângă obiectivele vizitate, mă gândesc cu drag la cina frumoasă alături de Teo și familia ei minunată, îmi vin în minte înghețata delicioasă de la Venchi, baloanele uriașe de săpun din apropiere de Forumul Roman și tura cu bicicleta cu patru locuri prin Parcul Villa Borghese, plimbare care s-a lăsat cu reprize de râs cum rar ai într-o viață. Și acum când am scris, am izbucnit în hohote, vă spun… Greu cu controlul bicicletei și mai ales cu pedalatul la deal :)))   click dreapta pe poze pentru a vedea mai multe

Cum îmi place să fac și lucruri neplanificate, la final de aprilie ne-am urcat în mașină fără să avem vreo țintă clară: spre vest și vedem noi pe unde ajungem! Rezervăm hotelul din mers, ne oprim unde avem chef, iar dimineața nu știm unde ne va prinde seara. Cam așa am ținut-o patru zile și a ieșit tare bine. Și uite așa am ajuns la: Bambara (unde merită petrecut un weekend de relaxare și mâncare excelentă), Budapesta (vizită de-o după-masă la prieteni), Balaton (pe principiul alo, Ildi? unde ești? ah, la Balaton? bine, venim și noi la o cafea), Harkani (hai să o luăm spre Serbia și șă ne oprim la ape termale ca niște bătranei ce ne place să fim uneori), iar la final, de 1 Mai, Novi Sad (ca să zic si eu salut, Serbia, pentru prima dată, să vizităm orașul acela ce parcă aduce a schimbare, să îmi rămână pentru totdeauna în minte un fine dining neașteptat și să salut Dunărea).   click dreapta pe poze pentru a vedea mai multe

Luna mai a continuat apoi cu un weekend memorabil, între prieteni, la munte. Ieșire dintr-aceea în care râzi mult, stai târziu în noapte la povești și tot felul de jocuri doar ca să râzi și mai mult, iar dimineața tragi de tine să fii prezent la apel căci se pleacă la traseu lung de munte. A fost fix ceea ce trebuia și de ce aveam nevoie. Unde mai pui că am ajuns și eu prima dată în Făgăraș, și am luat la pas Valea Sâmbetei, până sus către Fereastra. Duminica, la întoarcere ne-am oprit la Castelul de Lut Valea Zânelor din Porumbacu de Sus (care arată într-adevăr diferit arhitectural, însă mai mult decât atât nu prea știu ce să zic….marea de oameni mi-a încețoșat percepția locului). Așa că nu am poposit prea mult și am pornit spre Biertan unde da, am întâlnit un loc pe sufletul meu. Satul, poveștile istoricului de la biserică, cetatea, atmosfera…voi reveni!  click dreapta pe poze pentru a vedea mai multe

Iar la încheierea lunii, cum aveam zile libere programate, am făcut un circuit balcanic care s-a prelungit până în iunie. Nouă zile de călătorie în care ne-am bucurat de Timișoara, Novi Sad (din nou), prima dată în Bosnia- Sarajevo, Mostar, Dubrovnik, Zadar, Oradea. Pe scurt pot să zic atât: mergeți oameni buni în Bosnia! Iar ca să înțelegeți de ce-ul meu, găsiți aici detaliile, precum și descrierea traseului. 

Cum ziceam și anul trecut, dacă e iulie, e mare în Italia! Sau cel puțin tot pe acolo mi-am dus părinții în ultimii ani. Poate e vremea să mai schimbăm, deși tare mult îmi place aerul de vacanță estivală clasică din zonă. Pe lângă Rimini, de data asta am înfruntat căldura și am vizitat San Marino, prilej bun să admirăm de sus riviera Emiliei- Romagna. Câteva zile doar și hop, înapoi la Cluj că începea EC. Cu atâtea festivaluri și evenimente, mai că nu-ți vine să pleci din Cluj vara!  click dreapta pe poze pentru a vedea mai multe

Și totuși am mai înghesuit și o zi la Budapesta în august, la Sziget; aproape că am uitat de praful inhalat și căldura teribilă suportată…atmosfera a compensat pe deplin!   click dreapta pe poze pentru a vedea mai multe

Spre final de lună, am avut tradiționala deja ieșire la munte cu un alt grup de prieteni. Iar după Ceahlăul de acum doi ani, Piatra Craiului de anul trecut, a venit rândul Parângului. De data asta am fost cam leneși, așa că am făcut un singur traseu până pe Parângul Mic, iar a doua zi ne-am continuat comoditatea și am mers cu mașinile pe Transalpina. Dacă stau să mă gândesc la munții de la noi din țară pe care i-am luat la pas (să tot fie vreo zece, nu prea mulți…), Piatra Craiului rămâne favorita mea de până acum. Aștept cu interes să văd dacă cei din acest an o vor detrona. 🙂   click dreapta pe poze pentru a vedea mai multe

Mă opresc aici pentru prima parte. Stay tuned! 🙂 

Read More

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *