După cum am mai zis și aici, îmi plac foarte mult parcurile în care pot să observ animale. Zic parcuri și nu grădini zoologice, deși cam înspre acolo bat, pentru că știu că e un subiect sensibil pentru mulți, iar să afirmi că-ți plac aceste spații care îngrădesc libertatea animalelor, e ceva delicat. Nu vreau să mă arunc în dezbateri, însă, deși știu că animalelor le-ar fi mai bine în mediu lor, fără oameni care se holbează la ele, nu îmi pot împiedica această plăcere…așa că frecventez astfel de locuri; nu mă urâți, vă rog! Sunt o egoistă.
Așa că, profitând de faptul că mie îmi plac animalele, iar prietenului meu parcurile de distracții, am zis că într-una din zilele de ședere în Hong Kong, să dăm o fugă până la Ocean Park.
După cum am văzut în sondajul pe care-l fac în această perioadă, mulți dintre voi vă îndreptați vara aceasta spre Barcelona. O alegere minunată de vacanță, unde poți îmbina plaja și marea cu vizitarea orașului și a obiectivelor sale turistice. M-am întors cu gândul la plimbările mele prin Barcelona și mi-am amintit cu plăcere de vizita făcută la Casa Mila. Pentru cei care-și adaugă pe hartă o piuneză în acest frumos oraș, neapărat să aveți și acest obiectiv pe listă!
Îmi dau seama că sunt cu gândul la Croația zilele astea, după ultima poveste de aici, venită în continuarea piunezei despre Plitvice. Încă de la începutul blogului, mi-am propus să scriu despre ce amintiri sau gânduri am legate de un anumit loc sau experiență de călătorie, în mod aleatoriu, așa cum îmi vin ele în minte. Nu am vrut să am ca reper, neapărat, un fir cronologic sau să povestesc despre o vacanță sau țară în care am fost, până îmi epuizez toate gândurile și poveștile. Mi se pare mai natural și mai distractiv în acest fel. Așa că acum, tot gândindu-mă la Croația, mi-a venit în minte partea veche a orașului Split și plimbările de pe străduțele minunate de acolo.
Cum la sondajul încă deschis aici, am văzut că sunteți și câteva persoane care preferați Croația anul acesta, m-am gândit să vă scriu cum am procedat noi, când am avut de ales unde să mergem pe litoralul croat și cum am făcut cu cazarea.
După ce am stat de vorbă cu mai mulți prieteni care au fost deja în Croația și după ce m-am informat și de pe câteva bloguri, am zis clar că vrem (am fost patru la număr) o stațiune unde să fie măcar puțină plajă, fie ea și cu pietre, și să evităm clar stațiunile care au genul acela de faleză de beton, de unde, țuști, sari direct în apă, ca la piscină.
Prima dată am zis că mergem undeva în zona Brela-Makarska. Prin iunie, am început să căutăm cazare pentru vacanța, care urma să fie în august. Da, destul de târziu, pentru că după zeci de mailuri și căutări pe site-uri, am văzut că ceea ce mai rămăsese liber, era cazarea în apartamente departe de mare, sus pe dealuri, izolate și nu prea drăguțe. Așa că, ne-am pus din nou pe întrebat oameni și citit. După câteva cugetări, am zis să încercam insula Ciovo, care e legată printr-un pod foarte, dar foarte mic, de orașul Trogir.
anul trecut, în cercul meu de prieteni și cunoștințe, au fost în vogă vacanțele în Grecia și la noi pe litoral, city-breakurile la Paris și Londra, iar anul acesta se pare că Grecia se menține în top, însă aud tot mai des și alegeri îndreptate spre Spania (Barcelona) .
Așa că, fiind curioasă din fire și cu gândul la vacanța de vară, vă invit să-mi spuneți și mie unde vă veți petrece concediul de vară, dacă doriți. Asta dacă nu sunt alte proiecte și evenimente în viața voastră care vă împiedică momentan să puneți la cale un plan de vacanță. Eu mă încadrez în a două categorie deocamdată, cu multe evenimente frumoase în această perioadă, așa că încă sunt nehotărâtă și aștept să se liniștească apele….în așteptarea valurilor sclipitoare în soarele de vară!
Dacă planificați să mergeți toamna aceasta la Paris și dacă doriți să admirați mașini frumoase, puternice, ultimele modele din acest domeniu, atunci trebuie să faceți o vizită la Mondial de l’Automobile! Acest eveniment se mândrește cu faptul că este urmașul primei expoziții internaționale de mașini, din 1898, ținută în Grădinile Tuileries, la care se adaugă faptul că este cel mai vizitat salon auto din lume ( peste 1. 200.000 vizitatori în 2012- date luate de aici).
Știi, nu ești tu, sunt eu….legatura mea cu Matizul meu e prea puternică ( adaptare dupa fabula Vulpea și Strugurii, de Lev Tolstoi)
Totul a plecat de la faptul că am vrut neapărat, anul trecut, să mă duc la un concert Muse. Numai bine, ocazie să văd și un oraș nou! Așa că am luat lista cu orașele unde urmau să concerteze cei de la Muse și am început filtrarea.Am lăsat doar orașele cu concerte în luna iunie (când puteam merge), le-am eliminat pe cele în care am mai fost, apoi m-am uitat la orașele în care nu ajungi direct, cu zbor din Cluj, cel puțin nu cu un low cost, așa, ca să caut variante de ajuns acolo, pentru că acum aveam un scop :). Și așa au rămas pe listă Porto și Amsterdam. După un minut de gândire, am zis să combinăm ieșirea asta și cu o vacanță la mare. Și cum îmi era dor de Portugalia, ca să-l conving și pe prietenul meu, am scos muniția grea : hai, că de acolo mergem în sudul Spaniei ! de ceva vreme pe lista noastră- Marbella, Sevilla, Granada-Alhambra. Așa că Porto a ieșit marele câștigător, iar impresiile despre oraș, le puteți găsi aici, despre concert, o să revin în următoarea perioadă.
Și am început marea căutare de bilete de avion. Voiam să plecăm din Cluj, să nu ne mai complicăm de data asta, cu Budapesta. După câteva variante, am ales Cluj-Dortmund cu Wizz-ul, iar de acolo cu Rynair, direct Porto. Zborul din Cluj a fost dimineața, iar cel spre Porto, undeva la 9 seara. Așa că am avut o zi întreagă de petrecut în Dortmund (ca să nu mă abat totuși de la subiect, o să revin cu detalii altădată).
Bun, până în Porto să zicem că a fost ușoară căutarea. Însă cu sudul Spaniei, nu am putut să o ducem la bun sfârșit; eu vroiam să stăm măcar vreo 4 zile la mare, să ne relaxăm. Însă nu puteam să ajungem acolo și să nu dăm o fugă în zonă, fie ea și de 200 de km, până la Alhambra. Ba mai erau și Gibraltar, Cadiz și Sevilla. Deja ne întindeam prea mult cu planurile și nu ne puteam încadra în zilele de concediu alocate acelei vacanțe. Plus că tot socoteam cum să facem : să luăm avionul până în Madrid și de acolo mașină închiriată, să căutăm ceva pe Malaga (nu am găsit decât cu escală, parcă și prețul nu ne încânta), să închiriem mașină din Porto și să facem un road trip până în Marbella…deja prea mult condus, și ne îndepărtam de relaxarea pe care-o vroiam. Așa că tot am stat și m-am uitat la hartă și dintr-o dată mi s-a aprins beculețul : ce zici de Tenerife ? hhmmm, nu sună rău. Ia să vedem cum să facem.
Cum am promis aici, trebuie să povestim separat despre fructele pe care le-am descoperit în Thailanda. Așa că am revenit! Nu știu dacă toate fructele pe care le-am gustat acolo, și-au găsit deja o traducere și în română. Multe au preluat denumirea general folosită. Cu voia voastră, nu o să mă stresez prea mult că găsirea traducerii în română.
Despre Thailanda, citisem și că e un paradis al fructelor. Așa că abia am așteptat să ajung acolo să le încerc ! pe toate, după capul meu ! Însă nu mi-am putut închipui varietatea pe care o găsești acolo, culorile, gustul aparte, dar mai ales sortimentul atât de variat față de fructele pe care le producem noi, în Europa. La început, mi-am propus să încerc măcar câte un fruct nou în fiecare zi. Apoi, după câteva zile, nu am mai ținut cont de asta : cumpăram de toate, chiar dacă deja nu mai știam dacă le-am încercat sau nu. Sau din contră, îmi plăcea vreunul atât de mult, încât mai vroiam. Prețurile erau mai mult decât accesibile, iar când mă gândeam cu cât se vând în Europa unele fructe exotice, chicoteam în sinea mea de bucurie, pentru oferta din fața mea.
Vă spun sincer că nu am fost încântată, în mod deosebit, că mă duc acolo.
Era în septembrie 2010, deja fusesem în iulie în Portugalia, și cum bugetul încă se refăcea, dar totuși aveam dor de ducă, nu am putut zice nu. Plecam cu o părere nu tocmai bună despre țările din fosta Yugoslavie, aveam prejudecăți aiurea, mă gândeam la siguranță, la faptul că nu era la fel de frumos ca prin alte părți ale Europei, că litoralul e cu pietre, nu cu nisip etc. Așa că m-am dus cu dorință de vacanță, dar cu așteptări joase. Și bine am făcut! pentru că așteptările contribuie în bună măsură la rezultatul final, la impresiile cu care te întorci dintr-o vacanță. Doar ca să fac o paranteză, nu de puține ori când cineva m-a întrebat cum a fost în locul cutare sau în vacanța X, eu, fiind foarte încântată, începeam să descriu experiența în termeni roz și cu multe adjective de laudă, ceea ce seta, involuntar, așteptările omului respectiv, la un nivel mult mai sus decât, poate, vroiam eu. Iar, mai apoi, după ce încerca și persoana în cauza destinația sau experiență turistică, se întorcea mai puțin încântat față de cum a plecat. Pentru că așteptările îi erau mult prea mari. Ca să nu mai contribui la un astfel de rezultat, încerc să mă temperez când povestesc câte ceva, dar e greu…probabil ați văzut și din descrierile mele, din alte articole. Am încheiat paranteza.
Destinația finală era Budva, populară pe atunci în Muntenegru; știam destule persoane care au fost sau urmau să meargă acolo (oare acum mai merge lumea la Budva, că nu am mai auzit în ultimii doi ani?)
De câte ori nu am renunțat să vizităm ceva doar pentru că era coada prea lungă? Sau de câte ori am stat zeci de minute în șir să ajungem să luăm biletul cu pricina ? De multe ori, în cazul meu…! E un timp pierdut, care nu aduce nimic bun din punctul meu de vedere. De cele mai multe ori, dacă ai ghinionul să vrei să vizitezi ceva faimos, să mai fie și plin sezon turistic, și nu există o altă alternativă, atunci nu ai ce face decât să stai, să aștepți în rând, să te uiți și să-i analizezi pe colegii tăi de așteptare, atât de bine, încât după, ai putea să le reproduci trăsăturile fizice pe hârtie… și nu ești pictor…:)
Imaginați-vă, să fiți, de exemplu, în Paris, și să stați vreo două ore la coadă la Tour Eiffel…nu mai bine le folosiți ca să mai explorați puțin orașul ? și pentru asta, alternativa, de care vorbeam mai sus, există, în unele cazuri : biletele online
Picture taken from this blog: http://pdxcyclst.wordpress.com/Read More
