Oana – Pagina 5 – Piuneze cu povești călătoare

Casa lui Jim Thompson din Bangkok

on nov. 11, 2014 in Bangkok | 0 comments

Cum deja e vreme numai bună de vizitat Thailanda, pe lista punctelor de interes din Bangkok, rezervă-ți o jumătate de oră/ o oră și 100 de bahți (aproximativ 3 euro) și pentru casa lui Jim Thompson. După ce lași la o parte forfota de pe Rama I și mall-urile din apropiere, pe o străduță lăturalnică a Bangkokului, ai ocazia să pătrunzi într-un spațiu arhitectural autentic thailandez. Pe lângă alte preocupări avute de-a lungul timpului, Jim Thompson, om de afaceri celebru în Thailanda și nu numai, în anii `50- `60- cel mai celebru american care locuia în Asia în acea vreme- care și-a concentrat eforturile pe revitalizarea industrei mătasei din țară; a înființat Thai Silk Company, a reinventat nebunia de culori care e acum reprezentativă pentru țesăturile thailandeze, dar mai ales, a ajutat familiile să obțină un venit din această activitate, permițându-le să lucreze acasă, și nu în fabrici.

Legătura mea cu franceza și Franța

on nov. 2, 2014 in *Din lumea mea, Franța | 4 comments

Început de clasa a doua, toamna lui ’91, în scara blocului din Simeria. Plânsete, țipete și smiorcăieli. Adică eu. Foloseam această strategie în încercarea de a o convinge pe mama să nu mă trimită la ore de franceză în particular, pentru că oricum făceam la școală și nu prea avem eu chef de extra activități; tactica mai fusese aplicată deja, iar rezultatele fuseseră bune, deci mergeam la sigur; în felul acesta scăpasem de vioară, pian și înot la bazinul din Hunedoara. Buuun, deci pe scara blocului, rula un mini circ, mai ales că mama părea de data asta de neînduplecat. Ies vecinii, ce faceți doamnă, omorâți copilu’ ? Copilul care face ochi mari de Bambi disperată, poate, poate, pică ceva sau cineva… Mama, fermă pe poziție, cu atitudine de stai să văd și eu dacă se moare de la ore de franceză.

Poate părea haotic dar…

on oct. 26, 2014 in *Din lumea mea | 2 comments

…am o explicație! 🙂 Mă refer aici la stilul blogului meu și al poveștilor pe care le înșir.

Cum călătoriile au fost tot timpul parte din viața mea, cum prima vacanță în străinătate, fără părinți, se întâmpla undeva prin vara lui ’95, adică la 12 ani neîmpliniți, iar povestitul pe blog l-am început abia în februarie anul acesta, am o sumedenie de amintiri și experiențe de împărtășit din toată această perioadă. Iar poveștile îmi vin de-a valma, fără să țină neapărat cont de vreo ordine cronologică, legătură cu articolul de dinainte, anotimp etc etc. Se întâmplă să fie și așa, după cum e cazul articolelor din vacanța în Singapore și Bali, dar asta pentru că așa am avut poftă să povestesc și nu pentru că am vreo rigoare sau vreun plan strict.

Îmi plac foarte mult poveștile, mai ales cele din călătorii- cred că am mai zis-o de foarte multe ori- iar de cele mai multe ori când vreau să scriu pe blog, încerc să-mi închipui că sunt la o cafea cu prietenii și povestim de vacanțe (cum de altfel se întâmplă de atâtea ori). Iar când te apuci să povestești așa relaxat, de un subiect atât de drag, nu prea ai reguli fixe. Așadar acesta e stilul meu: scriu după cum îmi amintesc și după cum am poftă.

Din poveștile lui Made…

on oct. 21, 2014 in Indonezia- Bali | 2 comments

…asta ca să continui lista cu Știați că, despre care ziceam săptămâna trecută…

Cum drumul spre și dinspre Mayong a durat ore bune, am avut timp să ne conversăm cu Made despre o mulțime de lucruri. Poza de mai jos e făcută dintr-o parcare, unde ne-am oprit să ne dezmorțim.

– el mi-a spus de povestea cu obiceiul prenumelor în Bali.

– doar primele patru clase sunt gratuite (Indonezia, a patra cea mai mare țară din lume ca și populație, cu un sistem de taxe aproape inexistent, nu-și permite să ofere mai multe clase gratuite).

– ca și consecință, foarte mulți încep să lucreze chiar de la vârste fragede ( 11-12 ani).

– cei mai norocoși prind joburi la hoteluri (la partea de curățenie/ bucătărie) sau la saloanele de masaj (tot al treilea spațiu, pe străzile principale și nu numai, e pentru un astfel de business, iar aici pot să lucreze lejer câte zece/ centru de masaj, contra unor sume mai mult decât derizorii).

– se face școală și sâmbăta, iar toți elevii pe care i-am văzut poartă uniforme.

Dar pe tine, cum te cheamă, prietene balinez?

on oct. 15, 2014 in Indonezia- Bali | 0 comments

Înainte de vacanța în Bali, m-am documentat despre insulă, așa, mai mult din punct de vedere turistic… Odată ajunși acolo, am aflat mai multe lucruri interesante, pe care nu cred că le poți descoperi într-un ghid.

Așa că, vreau să construiesc o listă gen Știați că, pusă într-o ordine aleatorie, după cum îmi amintesc. Astăzi vă spun ce am aflat despre nume si prenumele balinezilor.

Apusuri balineze

on oct. 12, 2014 in Indonezia- Bali | 0 comments

Nu cred că au trecut neobservate, în pozele de aici, mulțimile de oameni care vin seara, pe plajă, să admire apusul. Cum se apropie ora de apus, râuri de oameni se îndreaptă spre plajă. Sunt mulți turiști în mod cert, dar am observat și foarte mulți localnici. Cred că ține de stilul lor de viață, să vii seara pe plajă, să te întâlnești cu cunoscuți, să mănânci acolo, copiii să se joace…La fel cum la noi, la țară, lumea iese seara la poartă, sau duminica la bancă, tot pentru socializare, în Bali se întâlnesc pe plajă.

Kuta (Bali), nebunia și plajele cu surferi

on oct. 8, 2014 in Indonezia- Bali | 4 comments

Despre cum am ajuns să alegem Bali ca și destinație în Asia, e simplu: cel mai mult am vrut să vizităm Singapore, la care să adăugăm încă o săptămână de vacanță într-un loc exotic, cu plajă, mare, soare etc. De obicei, destinațiile cu aceste ingrediente, din Asia, sunt de ales între finalul lui octombrie și până în martie (cu variațiile de rigoare, în funcție de locație). Partea bună pentru noi, care alesesem iulie ca și lună de vacanță asiatică, e că Bali se află pe lista foarte scurtă a destinațiilor asiatice, care se suprapun ca și vreme bună (a se citi nu plouă!), cu vara europeană. În iunie-august e vârful de sezon, cu consecințele de rigoare. Vârf de sezon?? suntem acolo! Doamne, uneori așa ne-o facem cu mîna noastră….! Din Singapore până în Bali, zborul e sub 3 ore, prețurile cu Air Asia sunt foarte bune, Julia Roberts părea așa încântată în film, așa că, ce mai… Bali să fie!

Kuta, Bali: una din multele intrări pe plajă. Ce bine arată, nu?

O nouă cazare reușită prin Airbnb: Verona

on oct. 6, 2014 in *Organizarea vacanței, Verona | 2 comments

Când am început să caut cazare la Verona, am fost surprinsă de prețurile mari pe care le-am găsit la diverse hoteluri. Prețurile decente (pentru mine, prin Europa, undeva pe la 60-70 de euro pe noapte la un hotel de 2, 3, hai poate cu noroc, 4 stele) erau localizate undeva foarte- dar foarte- departe de zona centrală, ceea ce prespunea neapărat folosirea mijloacelor de transport în comun. De obicei, nu am nicio problemă cu așa ceva, dar, pentru o ședere de două zile și jumătate, nu se merita să ne tot plimbăm cu busul și să depindem de el. Așa că airbnb.com mi-a venit, din nou, în ajutor. După cum v-am povestit și aici, despre modul în care funcționează site-ul,dacă îți inviți prietenii să-și facă cont prin intermediul profilul tău (există opțiunea de invite friends) și dacă chiar închiriază ulterior, la fiecare rezervare folosită, cel care invită primește un tichet de 19 euro, pe care îl poți folosi la următoarea ta rezervare. Cum am avut două tichete de acest gen, am avut și reducerea aferentă. Și am găsit un apartaaaamenttt…o minunăție!!

Abbraccio di Giulietta- o cazare perfectă la Verona

Vizită la Tanah Lot, Bali

on sept. 29, 2014 in Indonezia- Bali | 2 comments

…pentru că nu poți să ajungi în Bali și să nu vizitezi unul din templele situate pe apă. Poate că pe apă tinde să creeze o imagine mult prea distorsionată, tocmai de aceea ar fi bine de spus că aceste temple sunt de fapt în imediata vecinătate a coastei, la flux fiind înconjurate de-a binelea de apă, iar la reflux, cu o porțiune de stânci dezvelite, ca și cale de acces.

Spectacol de zile mari, la Arena din Verona

on sept. 23, 2014 in Verona | 0 comments

Gata, city break-ul la Bergamo și Verona s-a încheiat, mi-am luat porția de Italia mult dorită! de fapt, am luat mai mult porțiile…la propriu…pentru că a fost din nou, (și nici nu se putea altfel, doar e Italia, nu?!?) o adevărată sărbătoare pentru papilele mele gustative. Dar, hai să nu povestesc acum despre asta, parcă e încă prea recentă ultima poveste cu mâncare și cine știe ce impresie v-ați face despre mine (și s-ar putea să aveți dreptate!). Așa că înainte de altceva, vreau să vă povestesc despre cum am pus în practică expresia cu orbul care a nimerit Brăila.

Context: vizităm Arena din Verona, amfiteatru roman bine conservat, unul din principalele obiective turistice ale acestui oraș (aș zice chiar principalul).Citisem că aici au loc o sumedenie de spectacole (de operă, în principal) și că stagiunea s-a terminat undeva pe la începutul lui septembrie. Așa că nu mersesem cu speranța că voi vedea vreun spectacol, ci pur și simplu că vizităm Arena (6 euro/persoană) și cam atât.

Arena di Verona pe timp de zi — Arena din Verona pe timp de zi