Stau acum cu creionul mouse-ul în mână, gata pregătită să scriu aici mai jos locurile pe care le-am vizitat anul trecut și parcă am goluri de memorie. Mai ales la partea de timp… Ca norocul că mă salvează pozele stocate cronologic șă pot să mi le amintesc așa cum s-au și întâmplat. Ba mai mult decât atât mai am și revelații de genul: daaa, stai că am fost și aici, și dincolo și da, a fost anul trecut, nu mai demult! Și uite cum îmi reactivez senzațiile, unele bine fixate mental, altele ajutate să iasă la iveală de vreo poză sau poveste. Cu timpul, memoria devine selectivă, ceea ce e firesc pentru natura umană, și tocmai de aceea eu vreau să mă ajut dacă, peste ani, voi dori să recapitulez mai în detaliu pe unde am fost, când și cu cine. „Nu știu alții cum sunt, dar eu, când mă gândesc la” toate locurile frumoase văzute până acum, la emoții și la oamenii dragi cu care m-am însoțit la drum, „parcă-mi saltă şi acum inima de bucurie”. Eh, asta înseamnă că nu am umblat chiar creanga…
