Iarna-i grea, omătu-i mare...dar, doar ca și vers și ca motiv inventat pentru pauza mare pe care am luat-o. Între ziua unu și ziua doi a acestui serial olandez, nu era prevăzută o distanță mai mare de vreo trei zile! Însă când vine câte una, vin toate, de nu mai știi cum să faci să le potrivești și să acoperi cât mai multe. Încă puțin și se calmează tot și mă pot reîntoarce de-a binelea la povești. Ba chiar îndrăznesc să pornesc (sper să o și termin) descrierea zilei doi…
He, he…. vă mai amintiți că în noiembrie am călcat și eu pe pământ olandez, da? Haideți că am reușit și să-mi adaug călătoria în listă, precum și detaliile ei logistice aici. Și după sâmbăta de plimbat hai-hui prin Amsterdam, aveam prevăzută o duminică de plimbat din nou prin oraș, plus de vizitat măcar un muzeu. Însă dimineața, la vederea vremii deosebit de senine și frumoase care se anunța afară (bine, atât cât permite și domnul noiembrie, să nu ne facem iluzii), am schimbat complet planul, după ce prietenul nostru ne-a propus să profităm de vremea bună și de mașina sa și să pornim la o plimbare prin țărișoară. Zis și făcut. Așa că după un mic- dejun la La Place (merci, Ovidiu, recomandarea a fost binevenită), am pornit înspre zona cunoscută sub numele de Hoek van Holland, cu scopul precis de a vedea cu ochii noștri impresionantul sistem de ecluze Maeslant, precum și Keringhuis, centrul de informare în privința gestionării apei.
