Să nu aruncați cu roșii în mine (deși, fie vorba între noi, dacă sunt dintr-alea adevărate și bune din grădina de la țară, accept!), dar o să întrerup, preț de un articol, șirul poveștilor de departe, că să vă povestesc de weekendul care a trecut. Cum nu am avut nimic de făcut și niciun plan, am zis că pot să încropesc unul pe loc :). Așa că ne-am luat fain-frumos, sâmbătă dimineața și am plecat în direcția Sovata, să profităm de soarele care în sfârșit ne arată că e vară. Dintre opțiunile de traseu, am ales varianta prin Reghin, un drum foarte liniștit prin sate frumoase, mult mai bun față de aglomerația din Târgu Mureș. Nu ne-am grăbit deloc, mai ales că planul era să profităm de apa din Lacul Ursu, ceea ce ne era permis doar de la ora 15. Ca o paranteză, lacul Ursu e deschis în această perioadă între orele 10 și 18, cu pauză de scăldat între 13 și 15. Poți să rămâi înăuntru, însă nu ai voie să intri în apa. Dacă ieși, mai plătești o dată. Un bilet (25 de lei), o intrare.
Și cum ne-am propus să ajungem la ora 15 la lac, am zis că avem și puțin timp înainte să ne căutăm cazare- ceea ce în capul meu se desfășura super rapid și ușor, de genul, intrăm în prima pensiune, Bună ziua/ Bună ziua/ dorim o cameră, pe o noapte/ poftiți cheie/ mulțumesc,/la revedere!…. Maaaaare greșeală să gândesc așa!!! vă zic doar că după 30 de minute de plimbat prin stațiune (doar știți că nu e mare) și întrebat la vreo 20 de pensiuni și hoteluri, nu am găsit nimic. Reacțiile recepționerilor erau din categoria Bahhh, ești nebun? de unde cazare?. Păi să știți că cred că am fost, că nici o secundă nu mi-am putut închipui că nu găsim unde să dormim acolo. Doamna de la biroul de informații turistice (cel de lângă autogară) ne-a spus că a mai refuzat un popor întreg de oameni astăzi și să ne fie învățătura de minte!! Bine, doamnă s-a notat! La anu`, cu două luni înainte o să rezerv o cameră în Sovata în august…o fi suficient, ce ziceți? Pe booking, de asemenea, nu ne mai arăta niciun loc de cazare nici în Praid…Nu ne-am stresat deloc, ne-am luat cele necesare din mașină și ne-am înființat la coada de la lacul Ursu, cu atitudine relaxată, de genul las` că vedem noi ce facem pe seară. Precizez că nu am mai fost în sezonul estival la Sovata, de când eram mică. Și poate așa era și atunci și nu mi-am dat seama…dar asemenea înghesuială nu am mai văzut de ceva vreme bună! Pe pontonul unde poți să stai la soare, era prosop lângă prosop, puse colț la colț. Cu chiu, cu vai, ne-am vârât și noi între două prosoape și ne-am conformat standardelor impuse: capul meu să ajungă la doi cm de talpa doamnei din dreapta, iar la fel, piciorul meu să troneze amenințător peste turistu` din stânga. Mă uit la Andrei care nici nu mai spunea nimic, probabil își repeta obsesiv în minte că trei ore vor trece repede- oricum el nu e fan Sovata- și mi-am zis să înregistrez bine imaginea asta, că în grabă nu mai calc pe acolo…sau cel puțin nu la final de săptămână, vara. O nebunie totală! măcar apa din lac a fost foarte bună de scăldat! m-am dus și m-am refugiat acolo o bună perioadă de timp. La 17.30 sună prima dată gongul, de vedeți că mai aveți jumătate de oră. Instantaneu se pornesc huiduieli (da, ați citit bine) din apă și de pe uscat. Clar că erau de amuzament, m-am și pus pe un râs teribil, dar spuneți-mi mie cum de numai românilor (și nu numai, că doar mai erau și alți turiști pe acolo) le trece prin minte să reacționez astfel? La oricâte parcuri am fost, în momentul în care se anunța închiderea, nu am auzit o astfel de reacție! La 17.45 al doilea gong (de fapt un fel de alarmă de ceas). Huiduielile și mai aprige. Deja se învățaseră și cei care au fost surprinși la prima alarmă. 🙂 Și probabil că se și propagă de la o zi la alta reacția. Hai să nu începem să ne întristăm în legătură cu diverse aspecte ale modului de a face turism la noi, OK? să zicem că a fost amuzant și că trebuie să ne relaxăm în vacanță….:)
După ce am ieșit din marea de oameni și cina la Ciuperca Mică (arată bine, dar mâncarea nu mi s-a părut cine știe ce), am intrat în altă mare de oameni, plimbându-ne prin stațiune. Ce mi-a plăcut foarte mult, e că în micul părculețul de acolo, și-a făcut apariția o orchestră destul de mare pentru acel loc, care a încântat turiștii cu multe compoziții cunoscute.
Gata, ne hotărâm să plecăm, fără regret după experiența cu lacul, dat fiind faptul că oricum nu mai intenționam să repetăm a doua zi. Hai să vedem în ce direcție să mergem (era opt seară deja)? Să mergem spre Târgu Mureș și să stăm a două zi la o bălăceală la Weekend? nu mai fuseserăm și nici nu mă încânta foarte tare ideea, mai ales că era mai mult ca probabil să fie și acolo plin și era și destul de aproape de Cluj, deci puteam să tragem o fugă de o zi până acolo, oricând.
Intru din nou pe booking și găsesc cumva, o cameră într-o pensiune în Corund, al doilea sat după Praid, înspre Odorheiu Secuiesc. Sunăm ca să fim siguri că au camere. Ne anunță că mai sunt două: una dublă și una de patru persoane. Pornim ață înspre Corund. Până ajungem (cam 25 de min), a mai rămas doar cea de patru persoane. Au fost suficient de drăguți să ne taxeze cu prețul unei camere duble, după ce i-am asigurat că nu o să folosim și cea de-a două cameră. Ufff, gata!
Tare mă bucur că am ajuns la Corund! cum altfel puteam să aflu a două zi că, pe lângă vestita ceramică de Corund, aici s-a extras și prelucrat aragonitul și că din 2012, oameni frumoși, preocupați să-și pună în valoare regiunea, au înființat Muzeul de Aragonit din Corund? Muzeul are doar o încăpere unde e povestită istoria acestei indelenticiri la Corund, și unde sunt expuse piese fabricate din acest material. Ghidul ne-a povestit foarte frumos despre tot. La plecare ne-a dat un pliant cu programele celor de la Slow Tours Transilvania. Wow!!! m-a data gata! deci se poate! în țara asta, se poate! trebuie doar să vrei! Va las pe voi să le descoperiți oferta de recreere, la ei în zonă. Au încercat oamenii să aducă pe masă ceea ce le-a oferit împrejurimile, deci să nu aud comparații cu cine știe ce alte regiuni sau țări. Dacă toți ne-am concentra pe frumosul din jurul nostru și l-am valorifica turistic, altfel ar sta lucurile la acest capitol. Să vă spicuiesc câte ceva din ofertă: ziua fenomenelor post vulcanice, cetatea Rapsone, drumeție pe dealul Firtus, plimbare de trei ore cu căruța pe platoul vulcanic cu descoperirea mediului de viață din cătunuri etc. Dacă vreți să-i descoperiți, dacă doriți liniște, dacă aveți copii pe care vreți să-i plimbați prin natură și la sat, mergeți și aici. E o variantă frumoasă, care poate să se alăture celor din Maramureș, Bucovina, Mărginime… Poate că v-ați putea gândi, vax albina, la ce folos să vizitez un muzeu al aragonitului? prima dată, la asta m-am gândit și eu…dar mi-a trecut repede, când am aflat de această preocupare a oamenilor din zonă, de care habar nu aveam, când am auzit explicațiile frumoase ale ghidului și mai ales când mi-am dat seama, că acele 30 de minute și 4 lei dați pe bilet, m-au ajutat să le susțin proiectul/muzeul. Și credeți-mă că oriunde o să mă duc în țara asta și o să văd o asemenea inițiativă, o să intru cu mare drag, o să o susțin și o să vă povestesc despre ea, chiar dacă va fi, de exemplu, istoria și expoziția tipurilor de borcane folosite la murături de Mărioarele din sat. Pentru că trebuie să ajutăm, fie și așa, ca și turist, pentru că trebuie să creștem din punct de vedere turistic, pentru că proiectele frumoase trebuiesc scoase în evidență, și pentru că alții, în alte țări, asta fac! să învățam așadar!
Buun, după asta a venit partea cu salina de la Praid. Premieră pentru amândoi. Iar, nebunie, abia găsim loc de parcare, întrebăm de unde să luăm autobuzul care ne duce în salină. Îl găsim după marea de oameni care se înghesuie, ba la bilete (22 lei/persoană), ba să prindă loc cât mai bun când vine autobuzul. Ba chiar, mulțimea deja era ieșită la jumătatea străzii. Ce mare lucru ar fi fost dacă s-ar fi pus acei stâlpișori metalici, cu cordon elastic între ei, cum am văzut în atâtea locuri, și să se așeze lumea frumos la coadă? repet, ce mare lucru??? așa nu, care e mai înfigăreț, care e mai șmecher…of, of…ziceam mai sus să ne relaxăm în vacanță? ha ha ha! adică nu m-am stresat, am acceptat situația, că așa e la noi…dar, nu mă pot abține să nu mă întreb…de ce? de ce trebuie să accept? și să nu-mi ziceți că dacă nu-ți place, ia-te și du-te în altă țară, că fac și chestia asta, dar eu vreau să-mi vizitez cu drag și țara. Să fi văzut bătălie când a ajuns autobuzul! 🙁 Gata, pornim! un drum scurt, de vreo 2 km în total, până în salină. Bine că a fost doar atât, că muream naibii sufocați, 500 de oameni (exagerez desigur ca să subliniez ideea), fără aer condiționat sau geam deschis, pe 40 de grade.
Salina mi-a plăcut foarte mult! cam aglomerată, dar nu spre limite. Vorba lui Andrei, era mai mare agitație ca la Polus, în weekend, iarna…:) Dar mi-a plăcut! panouri frumoase explicative, amenajat frumos și cu de toate, să-i amuze pe cei care vin la tratament zilnic, câte patru ore (ase este recomandat): o multitudine de spații de joacă pentru copii, și chiar variate, cinematograf, biserică, restaurant și cafenea, spațiu suficient de badminton și ping-pong, un mini-muzeu cu istoria salinei etc. Frumos! Recomand! La întoarcere, aceași poveste cu îmbulzeala la autobuz. În plus, un copil de vreo 10 ani mânca semințe și arunca cojile pe jos. În autobuz! Am văzut negru în față ochilor. Cum stătea în dreptul scaunului meu, m-am întins peste Andrei să-l rog pe copil să nu mai arunce. Am fost oprită în secunda doi de Andrei, făcându-mi o bună observație, că nu copilului ar trebui să-i spun, ci mamei. Ea trebuie să-l învețe și nu eu. OK, mă uit la mamă, și bat în retragere după ce o citesc dintr-o privire. Trening mai mic cu două numere decât avea nevoie, bijuterii din aur multe (că doar se asortează, nu?) privire și atitudine de fan emisiune Acces Direct. Renunț, o judec în modul cel mai sperficial cu putință, după aspect. Am fost groaznică, știu! Îmi zic că n-am cu cine, ba mai mult, poate îmi zice câteva de îmi strică ziua. Și oricum nu rezolv eu problemele de genul asta, printr-o remarcă…Am fost o lașă! Ce ziceți, voi cum ați proceda într-un astfel de caz?
La ieșire, am vrut să mergem la ștrandul cu apa sărată, de lângă Salină. Când am constatat că nu se mai vedea apa, ci doar o mare de capete, am zis pas!
Așa că, deși căldură mare, în toiul amiezei, ne-am dus la Canionul de Sare, de care nu am știut înainte, ci am aflat în acea zi, din ghidul primit de la muzeu. 6 lei biletul, la intrare o domnișoară foarte drăguță, care ne-a explicat pe hartă exact ce urma să vedem pe traseul marcat. După ce a început să vorbească de doline și lapiezuri, mi-am dat seamă că nu e doar o angajată de sezon la casa de bilete. Vorbea frumos, clar, sigur și cu multe detalii specifice despre tot. Geografie Cluj? -da, răspunde veselă. Și eu zic, nostalgică, dar nu la fel de mândră, că nu mai știam să explic așa frumos cum o făcea ea acum. Aflu că proiectele legate de ariile naturale din zona Corund-Praid, sunt susținute de Facultatea de Geografie din Cluj și că studenții vin să-i ajute pe domnii profesori. Mi-au plăcut informațiile, prezentarea, traseul stabilit, proiectul, profesionalismul de care a dat dovadata studenta (am observat-o și în interacțiunea cu alți turiști). Un mare BRAVO! Detalii despre traseu și ce puteți vedea acolo, puteți afla și aici. Recomandarea mea e să va luați și costumele de baie, pentru că se poate face baie cu nămol terapeutic sărat (clătirea apoi la dușuri sau în râu) și merită încercat!
Gata, asta a fost povestea! dacă nu aveți idei pentru weekend, merită cu prisosință să încercați zona Praid-Corund. Verificați programul de aici și vă inspirați și din poveștile mele, și o să vedeți că e o alegere minunată!
Acum am nevoie de ajutorul vostru, vă rog! Astept să-mi spuneți dacă ați fost în zonă și dacă v-a plăcut sau dacă aveți recomandări și exemple de uite că se poate, pe care aș fi bucuroasă să le încerc și cum ați fi reacționat în cazul copilului cu semințele? m-ați ajuta pe viitor, mai ales că unii dintre voi sunteți și părinți și aveți experiență de cum ar trebui procedat…merci!
[google-map-v3 shortcodeid=”fd295277b4″ width=”600″ height=”350″ zoom=”12″ maptype=”roadmap” mapalign=”center” directionhint=”false” language=”default” poweredby=”false” maptypecontrol=”true” pancontrol=”true” zoomcontrol=”true” scalecontrol=”true” streetviewcontrol=”true” scrollwheelcontrol=”false” draggable=”true” tiltfourtyfive=”false” enablegeolocationmarker=”false” enablemarkerclustering=”false” addmarkermashup=”false” addmarkermashupbubble=”true” addmarkerlist=”praid, romania{}1-default.png” bubbleautopan=”true” distanceunits=”miles” showbike=”false” showtraffic=”false” showpanoramio=”false”]
Read More