Am ajuns în Singapore, după drumul povestit aici și cu stresul legat de bagaj, de care ziceam aici. Ei bine, din fericire, nu am avut nicio problemă cu bagajul! deci motive de stres nu mai aveam! Am stat vreo 20 de minute la coadă, la verificarea pașapoartelor (nu este necesară viza pentru o perioadă de până la 90 de zile) și încă din acel moment am avut ocazia să aud- pentru că doar citisem până atunci despre asta- genul de engleză pe care-l vorbesc singaporezi: e engleză (e una din limbile oficiale ale statului, totuși), nu zic altceva, însă e o engleză vorbită cu un vădit accent chinezesc. De multe ori nu îți dai seama din prima ce vor să spună. Ceea ce mi s-a întâmplat și mie, fix la punctul acesta de control, când domnul de la ghișeu, foaaaaarte bine dispus, tot făcea glume. Cum nu m-am prins că el glumea, l-am rugat să repete, că nu înțeleg. Arșșșș! de la cât era de vesel până atunci, și-a schimbat brusc fața și m-a întrebat răspicat: What? you don`t understand English??? Ba înțeleg, zic…și îmi dau seama că mai bine mă opresc acolo, să nu-l supăr, dacă vreau să pup pământ singaporez cât mai repede (exagerez puțin, desigur). Așa că am zâmbit larg, iar el și-a reluat veselia și chiar dacă nu l-am înțeles tot ce zicea el pe acolo, i-am gustat glumele pe deplin (pe față) cu niște aprobări și YESSS-uri luuuuuungi și zâmbitoare. Hai că fu bine! Chiar am citit că singaporezii sunt foarte sensibili la faza cu limba engleză, așa că doamne ferește să zici că nu-i înțelegi, că e supărare mare!
