…asta ca să continui lista cu Știați că, despre care ziceam săptămâna trecută…
Cum drumul spre și dinspre Mayong a durat ore bune, am avut timp să ne conversăm cu Made despre o mulțime de lucruri. Poza de mai jos e făcută dintr-o parcare, unde ne-am oprit să ne dezmorțim.
– el mi-a spus de povestea cu obiceiul prenumelor în Bali.
– doar primele patru clase sunt gratuite (Indonezia, a patra cea mai mare țară din lume ca și populație, cu un sistem de taxe aproape inexistent, nu-și permite să ofere mai multe clase gratuite).
– ca și consecință, foarte mulți încep să lucreze chiar de la vârste fragede ( 11-12 ani).
– cei mai norocoși prind joburi la hoteluri (la partea de curățenie/ bucătărie) sau la saloanele de masaj (tot al treilea spațiu, pe străzile principale și nu numai, e pentru un astfel de business, iar aici pot să lucreze lejer câte zece/ centru de masaj, contra unor sume mai mult decât derizorii).
– se face școală și sâmbăta, iar toți elevii pe care i-am văzut poartă uniforme.
Read More