dragă stațiune dragă, să știi că nici un alt loc din lumea asta, nu mă poate răscoli mai tare decât o faci tu…am nod în gât și sentimente amestecate de fiecare dată când vin în vizită la tine.
Ne-am reîntâlnit weekendul acesta. Am fost bucuroasă că m-am alăturat unor prieteni aflați acolo cu ocazia Petzl RocTrip, căruia i-ai fost gazdă în acest an și care a adunat pasionați de cățărat din Europa (printre care și prietenul meu). Ce bucurie să mai vezi și fețe tinere animând stațiunea, pentru că, în rest, doar turismul social din hoteluri învechite, mai funcționează, și acela cu un picior în groapă…
M-am plimbat din nou pe străzi și ca de fiecare dată, te-am revăzut cu ochii minții cum erai odinioară. Dezvoltarea în perioadă romană, apoi lumea bună a Europei secolului XIX care te considera una din perlele bătrânului continent, ba chiar o și vedeam pe Sissi trecând în trăsură. Prin ochii mei, totul era din nou viu, luminos, clădirile redeveneau ce au fost odată…Lumea împânzea străzile, oamenii se bucurau de efectele benefice ale hidroterapiei, de natură, de o stațiune frumoasă. Câte ne-ai lăsat moștenire! Și în ce stadiu se află acum! îmi vin în minte o sumedenie de adjective la adresa noastră, dar mă abțin…ce rezolv? mă revolt aici, virtual, și nu văd o cale prin care aș putea contribui la oprirea acestui dezastru început după Revoluție.
Read More