– Pfaaaiiii, nu ai mai fost în Olanda până acum?!? nu-ți e rușine că tu care ești cu călătoriile, ai ajuns să vizitezi Amsterdamul abia la 31 de ani! – e una din reacțiile câtorva prieteni buni, într-unul din episoadele de glume și atacuri mai mult sau mai puțin subtile, dar amuzante, folosite destul de des ca și tehnică pentru punctarea anumitor idei prin râs și distracție.
Mda….atunci nu-mi era, dar odată ajunsă acolo și mai ales acum, după, îmi cam e…Adică nu rușine, dar o maaaareee mirare și nedumerire, de cum am făcut (desigur că nu intenționat neapărat) să ajung în multe orașe europene de 3, 4….ba chiar de 7 și 8 ori și niciodată la Amsterdam până acum. La fel ca și în cazul Londrei, mi se părea ceva așa de aparte și proiectat pe lista mea undeva în afara viitorului apropiat, încât nu prea îmi venea să cred că sunt acolo. Hmmm….mi s-a părut atât de tare că am ajuns în Olanda, încât am și zis cu voce tare, în euforia plimbatului pe străzi, așa ca și o oiță veselă (colegii știu de ce) mă plimb prin Amsterdam!! sunt în Olanda!!
La aeroport, ne-a așteptat un prieten de-a lui Andrei, care locuiește acolo de ani buni și care a fost foarte drăguț și ne-a plimbat cu mașina să ne arate din frumusețile țării sale adoptive. Cum m-a văzut mai emoționată și apoi chiar m-a auzit dând glas emoțiilor mele, despre cât de tare mi se pare că sunt acolo, m-a abordat așa mai sfios și cu bun simț:
-Te văd foarte încântată, tu nu prea ieși des din țară….nu prea ai călătorit?
M-am blocat în prima fază; impresia asta i-o lăsasem cu euforia mea :)) În secunda doi, am început să râd și să încerc să mă explic (percepția prezentată mai sus). Pe lângă asta, întotdeauna mi s-au părut foarte mișto cei care vizitau Londra și Amsterdam. E o percepție construită în timp și care nu are vreo explicație logică. Așa că, poate și de aceea, faptul că intram și eu în rândul lor (desigur, totul se întâmplă în capul meu :))) mă făcea și mai încântată de tot și-mă determina să fac o confirmare/verificare a realității prin întrebări la care tot eu îmi răspundeam: sunt în Amsterdam? suuuunt în Amsterdaaaaam!!! da, știu, uneori nu am toate luminile aprinse la mansardă! :)) dar, hai, că i-am și distrat pe cei doi companioni de weekend!
Pe lângă toate astea, mi-a plăcut Olanda și Amsterdamul foarte, foarte mult pentru: organizare, verde, căsuțe, apartamentele cu ferestre largi și fără perdele, care lasă la vedere, în foarte multe dintre ele, biblioteci generoase, bicicletele și tot ceea ce e amenajat pentru încurajarea și facilitarea folosirii acestora (nu și bicicliștii, care, poate ați mai auzit și de la alții, sunt zeii pe pământ acolo, așa că dacă ții la integritatea ta fizică și, de ce nu, și la viața ta, trebuie să fii într-o permanentă star de atenție), cașcavalul și brânzeturile delicioase, străzile animate de tineri, gălăgie și party la ceas de seară, pentru ca a doua zi dimineața, pe multe din străduțe să te simți ca într-un parc, liniștit, să admiri canalele și bărcuțele), lumea pestriță cu impresie de Babel, orașul pregătit deja pentru sărbătorile de iarnă, peisajul tipic olandez cu morile standard în zare, serele la tot pasul (cred că mama și tata ar fi în al nouălea cer dacă le-ar vizita, deci trebuie organizată o ieșire în familie acolo), Marea Nordului, polderele și sistemul de diguri. Sunt încântată de țara aceasta și chiar dacă auzisem că e frumos, nu m-am așteptat să-mi placă atât de mult!
La întoarcere, am luat caietul (da, am un caiet și nu un excel) și am adăugat la lista de planuri de vacanțe: să mă întorc într-o primăvară în Olanda, să văd câmpurile cu lalele colorate!
Revin în scurt timp, cu detalii despre ce am văzut în weekendul prelungit petrecut acolo.
Read More
Avem ceva in comun, faptul ca ne dorim sa revenim in Olanda 🙂
Eu pentru Amsterdam, un oras pe care nu l-am putut gusta fiindca am prins o zi mohorata, cu ploaie … Sper sa mai ajung o data vara!
Alice, asa e cu noi, cei cu “microbul“ calatoritului: ne dorim sa ajungem in cat mai multe locuri,ca mai apoi sa si revenim acolo…ce ne facem? :))