Ca să ajungem pe faimoasele insule Phi Phi, situate în marea Andaman, am luat un feribot din Phuket, unde urma să petrecem două zile. Dar nu oricum…
Arhipelagul Phi Phi include mai multe insule, dintre care cele mai renumite și vizitate sunt Phi Phi Don (locuită) și Phi Phi Leh (nelocuită, declarată Parc Național).
Am venit pe Phi Phi doar cu câte un rucsac mic, fiecare. Bagajele ni le lăsaserăm la hotelul din Phuket. Nici nu era potrivit să le avem după noi, pentru următoarele două zile, și veți afla și de ce…
Odată ajunși pe insula locuită, am petrecut câteva ore acolo, așteptând să vină momentul în care vom lua vaporașul spre Phi Phi Leh, unde urma să rămânem până a doua zi.
Phi Phi Leh a devenit mult mai cunoscută după ce aici s-a filmat, în 1999, The Beach, cu Leonardo Dicaprio. Un film care nu m-a încântat, din păcate, decât cu peisajele și ideea de Thailanda.Cum insula face parte dintr-un parc național, accesul pe insulă e limitat. În faimosul golfuleț Maya, ajung zilnic, zeci de vaporașe, cu turiști, însă doar între anumite ore. În acel interval, plaja e inundată de turiști, iar după plecarea lor…liniște!
Așadar, șederea noastră peste noapte în această insulă, era permisă doar printr-o excursie organizată, pe care am rezervat-o pe acest site. Doar în acest mod, poți rămâne peste noapte pe Phi Phi Leh. La ora stabilită, ne-am adunat vreo 12 oameni la vaporașul cu pricina și în scurt timp am ridicat ancora. Călătoria până la Phi Phi Leh, de pe Phi Phi Don, nu durează mult, distanța nu e mare, însă se fac opriri pentru baie, pentru admirat peșterile din stâncile care se înalță maiestuos din apă, pentru snorkeling.
Ca să intru și mai bine în subiect, trebuie să vă spun (cred că deja am mai făcut-o, dar trebuie să subliniez…:))) faptul că am rău de mișcare. Teribil de rău! Așa că după ce vaporașul s-a îndepărtat de insula locuită și a ieșit oarecum în larg, a început distracția pentru mine. Simptomele obișnuite pentru rău de mișcare, mai ales pe mare! Pe lângă minunata golire a stomacului (mă scuzați dar trebuie să o spun, mai ales că nu am reșit să profit de ananasul proaspăt tăiat pe care-l oferea o tanti foarte drăguță, pe vaporaș), mai am avut, ca de obicei, de altfel, și o senzație de înmuiere a umerilor și a picioarelor, parcă toată puterea din mușchi mă părăsise. De ce vă povestesc toate astea? Ca să vă spun că nu m-am putut bucura precum ceilalți de peisajele minunate care se deschideau în fața noastră, de săritul de pe vapor în apa de o culoare tulburător de frumoasă…Să vă mai spun că, la un moment dat, se oprește vaporașul, și suntem anunțați că rămânem vreo jumătate de oră, ca lumea să facă snorkeling? Suntem poftiți să ne luăm echipamentul…așșșș, după tot, nu bag tubul ăla în gură, nici să fie ultima șansă din lume să fac snorkeling! Numai gândul îmi dădea din nou senzații tari!Prințesele sunt o nimica toată, față de cum sunt eu, când mi-e rău în situațiile astea. Lumea fericită în jurul meu, mai ales că ni se spuseseră că peștii au un colorit cum rar întâlnești. Buuun, și pleacă colegii mei turiști la înot, în căutare de pești, îndepărtându-se de barcă. Eu tot ce îmi doream e ca legănarea aia să ia odată sfârșit. Ceea ce nu părea să se întâmple foarte curând… Și stând eu așa și cugetând, la ce să fac să-mi mai treacă, și încurajată și de prietenul meu care mai venea din când în când pe la vapor să vadă dacă nu am decis să pun capăt situației prin înec…:))) (acum râd, dar atunci…), mă hotărăsc să intru și eu în apă, poate mă mai răcoresc și îmi revin.Buuun din nou, ce deșteaptă sunt! Și cobor în apă. Dau să înot. Imposibil, sunt prea slăbită, mușchii nu mă ajută. Cer vesta, cu gândul să mă ajute ea să stau la suprafață. În depărtare,îi văd pe ceilalți, căutând peștii. De fapt, le văd tuburile ieșind la suprafață. Va dați seama, că odată lăsată în voia vestei, legănarea a început din nou, iar împreună cu ea, mă scuzați, au reapărut golirile de stomac (refuz să folosesc cuvântul explicit…:)), de unde, Doamne, mai era ce, nici eu nu știu! Iar la momentul producerii fenomenului, mă văd, brusc, înconjurată de mii de pești colorați (să fi fost mai puțini și din cauza situației, să văd totul hiperbolizat??) Îmi amintesc clar că mă minunam cât de frumoși pot fi, cei mai mulți mov și galbeni, toți îngrămădindu-se în mine, să aibă și ei, pesemne, beneficii de pe urma mea…:)))
Se termină scena, mă uit în zare, la ceilalți care căutau să vadă peștii, le urez succes în gând, și mă gândesc cum s-or întoarce dragii de ei, peste câteva minute, să spună că au văzut câțiva, iar eu o să chicotesc pe interior, la amintirea acelui banc de pești care m-a înconjurat (doar nu o să spun cu voce tare ce mi s-a întâmplat, era prea recent, eram prea rușinată…deh, se întâmplă și de astea).
Și repornim.În scurt timp ajungem la locul de debarcare. Vaporașul urma să intre în Maya Bay, doar cu doi organizatori (erau trei localnici în total), bagajele ne erau duse cu o bărcuță până la plajă (vedeți de ce nu era loc de ditamai valizele?), iar, noi, turiștii, trebuia să înotam, vreo câțiva zeci de metri, nu mai mult, până la o potecă ce părea că răsare brusc din apă (nu era plajă acolo, ci doar stânci). Mă uit la unul din localnicii organizatori, cu privirea de really now?? Chiar nu eram în stare! se prinde omu`, și îmi zice, pe tine te duc cu canoele. Perfect!!! La primul pas pe teren solid, am sărutat pământul, ce dacă nu era cel natal?…:)) aveam motive puternice să-mi fie dor de el!
Abia așteptam să explorez insulița! detalii în episodul următor, că deja m-am cam lungit aici!
[google-map-v3 shortcodeid=”486ba26c26″ width=”600″ height=”350″ zoom=”12″ maptype=”roadmap” mapalign=”center” directionhint=”false” language=”default” poweredby=”false” maptypecontrol=”true” pancontrol=”true” zoomcontrol=”true” scalecontrol=”true” streetviewcontrol=”true” scrollwheelcontrol=”false” draggable=”true” tiltfourtyfive=”false” enablegeolocationmarker=”false” enablemarkerclustering=”false” addmarkermashup=”false” addmarkermashupbubble=”false” addmarkerlist=”Koh Phi Phi Leh, thailand{}1-default.png” bubbleautopan=”true” distanceunits=”miles” showbike=”false” showtraffic=”false” showpanoramio=”false”]