Mayong- partea 1

După povestea de aici, nu mai sunt multe de spus în privința drumului : am zburat 7 ore și jumătate spre Singapore, am ajuns sâmbătă seara și am rămas până marți, când ne-am pornit spre Bali. Zborul a fost scurt, de doar 2 ore și jumătate, cu Air Asia, un avion mic și servicii cam pe același tipar ca și Wizz Air-ul. Am rămas o săptămână în Bali, iar marțea următoare ne-am întors în Singapore, de unde a doua zi seara, aveam zborul cel lung de întoarcere acasă. Dacă v-am amețit, puteți găsi exact traseul aici.

Am văzut atât de multe lucruri frumoase, am vizitat obiective interesante, am stat de vorbă cu oameni foarte amabili, încât am o tolbă plină de povești. De data asta, voi începe cu cireașa de pe tort, cu ceea ce mi-a plăcut mie cel mai mult ca și experiență din acestă călătorie, și anume cu excursia în satul Mayong.

Cum a început totul ?

Înainte de vacanță, în căutarea de informații, am ajuns și pe site-ul TripAdvisor, la categoria best things to do in Bali. După ce am citit câteva dintre ele, mi-a picat cu tronc cea care se află pe locul doi (acum văd ca e pe primul loc, bravooo!!!) din trei sute și ceva de recomandări în Bali : Mayong tracking. Site-ul lor îl puteți găsi aici, iar adresa de mail la care să-i scrieți, dacă sunteți interesați este aici.

Cuvintele de bine, siguranța în exprimare a oamenilor care au fost deja acolo și recomandările lor, precum și locul doi în top, toate m-au convins să încerc să văd dacă există posibilitatea să facem și noi excursia. I-am scris organizatorului și iată ce am aflat : Putu Artana și soția sa, Ria, s-au retras de câțiva ani în satul natal a lui Putu- Mayong, și având patru copii, o casă de întreținut și posibilități reduse de joburi în acea zonă (zonă de deal în Bali), și folosindu-se de cunoștințele de limbă engleză pe care le aveau, au pus la cale un tur al satului sau, pentru turiștii doritori. Pe lângă tur,soția sa Ria gătește micul-dejun și  prânzul tradițional balinez pe care-l savurezi împreună cu ei, în casa lor.

Suna tare bine așa că am atacat problema mai în profunzime:

Cât costă?

Ei bine, turul, micul-dejun și prânzul au costat 225.000 rupii indoneziene, adică vreo 64 de lei de persoană. Prima dată am crezut că nu am înțeles bine. Mi se părea foarte puțin, mai ales că turul durează patru ore plus două mese, așa că, pentru siguranță, l-am rugat să-mi confirme și în dolari. Atât era! Pe lângă asta, avea ceva partener de afaceri, care trimitea o mașină cu șofer să ne ia de la hotel, să ne aștepte jumătate de zi, și să ne aducă înapoi la hotel. Aici prețurile diferă în funcție de distanța de la hotelul la care ești cazat și până în Mayong. Și noi eram cam la 100 de km, ceea ce a însemnat 3 ore cu mașina, pe șoselele lor. Pentru dus-întors și șofer stat după noi, ne-a costat pe amândoi împreună, 600.000 de rupii, adică 170 de lei. Și cred că mi-a spus de vreo trei ori să-i confirm că suntem dispuși să plătim acest preț, probabil pentru că lui i se părea prea mare, iar turiștii pe care îi avea în tururi de obicei, erau în mare parte, de pe litoralul nordic (adică mai aproape, deci mai ieftin). Făcând un calcul rapid, totul era cam 300 de lei pentru amândoi. Adică vreo 68 de euro ? Nu am mai stat pe gânduri și am bătut palma virtuală ! Ne-a întrebat cum stăm cu condiția fizică, ne-a sfătuit să ne aducem încălțări bune de mers plus încă o pereche de schimb (o să aflați de ce), cremă cu protecție solară și pălărie.

În ziua stabilită, la ora 5 dimineața, șoferul ne aștepta la recepția hotelului din Kuta. Cam devreme, însă nu aveam altă opțiune, dat fiind faptul că la ora 9 începea turul, iar înainte trebuia să savurăm și ceva bun la micul-dejun. Drumul a fost relativ OK, cu multe suișuri și coborâșuri, dar am putut admira peisajul care se diversifica pe măsură ce părăseam zona de câmpie și intram în cea de dealuri. În plus, șoferul se descurca destul de bine în engleză și era povestitor, așa că am putut să-l întreb câte-n lună și-n stele. Ce am aflat, altă dată, că mă prea întind deja aici. 🙂

La ora 8 eram la Putu acasă. Ne-a întâmpinat soția lui, care vorbea engleză destul de bine și care ne-a servit micul-dejun : banane date în ceva compoziție ca și de clătite, iar apoi scufundate în ulei încins, ceai și mini-banane. Erau încă calde…delicioase !!!

Casa lui Putu e situată într-o pantă cumva, la început de coastă, de unde se poate admira o frumoasă vale împădurită. Prima dată se intră într-o zonă de terasă amenajată pentru turiști, un fel de loc de luat masa, apoi se coboară niște scări până la casa propriu zisă- formată din mai multe corpuri separate după cum e obiceiul în zonă- și o curte micuță. Chiar lângă, strâns lipită, se înalță o viluță de toată frumusețea, cu o mini-piscină și cu o priveliște incredibilă asupra pădurii tropicale.  Cum îmi place să descos oamenii, am aflat că vila e un fel de afacere comună cu un prieten olandez (Bali e fostă colonie olandeză), care stă în Rotterdam și care se ocupă să promoveze închirierea vilei printre con-naționalii săi, iar Putu și soția lui se ocupă de administrare și restul. Ne-au spus că în vara aceasta era aproape complet închiriată, și că majoritatea celor care vin, obișnuiesc să stea cam o parte din vacanța lor aici în sat, iar cealaltă parte la mare. Foarte tare ideea !  Ria era atât de relaxată în comunicare, atât de prietenoasă, încât imediat m-am simțit în largul meu. Mi-a spus foarte prietenește : uite, aici locuiesc eu, această e asta și cealaltă, asta fac, așa e viața mea. M-a cucerit total ! Nu mi-am permis să o întreb ce vârstă are, dar nu cred că avea mai mult de 38-40, dat fiind faptul că în Bali, tinerii se căsătoresc pe la vreo 20 de ani, iar cel mai mare dintre copii avea, parcă, 16 ani.

Între timp a apărut și Putu care ne-a informat că mai așteptăm și o familie de olandezi care ne vor însoți în tur. Apropo, dacă cumva în ziua cu turul sunt și alți turiști înscriși din zona de unde sunteți cazați, transportul se împarte, costul fiind pe mașină. Deci se poate și mai ieftin decât am ieșit noi.

Gata, la ora 9 eram toți echipați (am primit fiecare și o sticluță de apă, iar Ria ne-a pus și o gustare-banane pregătite ca la micul-dejun ), nerăbdători pentru că urma să intrăm în lumea minunată a satului balinez și a poveștilor lui Putu…va urma

P.S Am plecat înarmați cu două aparate performante. Le-am cărat prin căldura aceea, la deal, fără cea mai mică ezitare. Am fotografiat tot ce v-am povestit și ce urmează să vă povestesc și în viitoarele articole. Sute de poze în câteva ore. Case, străzi, poteci, oameni, arbori nenumărați, insecte, mâncare…la final de excursie aveam o satisfacție nemapoimenită. Mă și gândeam cât o să vă încănte toate pozele puse pe blog. La revenirea acasă, s-a întâmplat nenorocirea. Nu ne-am dat seama că pozele au luat același număr și pe un aparat și pe un altul, iar la comasarea lor, s-au suprascris. Sau măcar asta e explicația pe care am găsit-o pentru sute de poze dispărute…Nu ne-am dat seama și am formatat cardurile. Vineri dimineață, având articolul terminat, am vrut să urc pozele pe site. Atunci mi-am dat seama că ceva nu e în regulă. După ce ne-am agitat și după toate variantele epuizate, am constatat că le-am pierdut. Au mai rămas doar câteva…nu pot să vă spun cum m-am simțit. Nu mi-e rușine să vă spun că am plâns, deși nu sunt prăpăstioasă de felul meu…dar, de data aceasta a fost ceva diferit. Vineri nu am mai fost bună de nimic. Din același motiv nici nu am postat până astăzi articolul. O colegă m-a consolat foarte frumos, zicându-mi, că mai important e că port acele imagini în suflet…e adevărat! dar tare mi-ar fi plăcut să le împart cu voi! mai am câteva pe care le voi folosi în continuarea poveștii, de data viitoare. Imi pare atât de rău…
[google-map-v3 shortcodeid=”cff3d1d840″ width=”600″ height=”350″ zoom=”12″ maptype=”roadmap” mapalign=”center” directionhint=”false” language=”default” poweredby=”false” maptypecontrol=”true” pancontrol=”true” zoomcontrol=”true” scalecontrol=”true” streetviewcontrol=”true” scrollwheelcontrol=”false” draggable=”true” tiltfourtyfive=”false” enablegeolocationmarker=”false” enablemarkerclustering=”false” addmarkermashup=”false” addmarkermashupbubble=”true” addmarkerlist=”Mayong, Bali{}1-default.png” bubbleautopan=”true” distanceunits=”miles” showbike=”false” showtraffic=”false” showpanoramio=”false”]

Descoperă și celelalte articole din această călătorie : Singapore/Bali- iulie 2014