Când totul mi se aglomerează (atât pe plan personal, cât și profesional), ca să pot să o scot la capăt, caut timp. Și încerc să-l găsesc prin tot felul de manevre de organizare (acum sunt la etapa la care încerc să mă duc la sală, dimineața, înainte de serviciu) sau…să renunț la ceva. Iar acel ceva, în ultima vreme, a însemnat fix ceea ce contribuie destul de mult la felul meu de a fi- vesel, optimist și pozitiv- și anume joaca de-a poveștile din călătorii, aici pe blog. Și după aceea, mă surprind întrebându-mă, oare ce-mi lipsește, de tind spre stări de linearitate? Și tot singură aflu și răspunsul: să mă pierd din nou cu mintea, în lumea asta mare! Să povestesc, să îmi aduc aminte, să împărtășesc poze…și starea de energie revine brusc! Așa că iată-mă din nou aici…(sper ca pe viitor să găsesc altceva care să mă ajute să câștig timp și care să nu-mi afecteze pasiunile, pentru că ce folos, dacă asta mă face să fiu mai puțin eu?)
Și astăzi am chef să vă spun și să vă arăt câte ceva despre străzile din Hong Kong, așa cum le-am păstrat în minte și în memoria digitală.
Hong Kong este compus din trei zone principale: insula Hong Kong, Kowloon și Noile Teritorii. La acestea se adaugă mai multe insule, dintre care cea mai mare este Lantau, unde este situat și aeroportul. În 1842, după primul război al opiului, insula Hong Kong devine colonie britanică, la aceasta adăugându-se în 1860 Kowloon-ul, iar în 1898, Noile Teritorii, printr-o cesiune pe 99 de ani. În 1997, perioada de cesiune a luat sfârșit, iar de atunci Hong Kong-ul aparține din nou Chinei, dar având un statut de RAS- Regiune Administrativă Specială (alături de Macao). La momentul retrocedării, condiția pusă Chinei a fost de a păstra totul neschimbat pentru o perioada de încă 50 de ani. Iar acest lucru este stabilit în mod legal, având la bază principiul, o țară, două sisteme- HK și-a păstrat legile, moneda, sistemul politic, echipele sportive etc.
Legat de reducerea influenței britanice în zonă, am avut o experiență interesantă: la un moment dat, am oprit câțiva tineri (chinezi- 95% din populație e de origine chineză) ca să-i întrebăm cum putem ajunge nu mai știu unde. Și spre surprinderea mea, nu ne-am putut înțelege cu ei în engleză! Un cuplu chinez, mai în vârstă, trecând pe lângă noi, a văzut că nu reușeam să comunicăm între noi, s-a oprit, și ne-a explicat într-o engleză foarte bună și corectă, ceea ce ne doream să aflăm. Eh, domniile lor au făcut școală pe vremea când britanicii erau la putere! :)) poate a fost doar o coincidență, însă a fost pentru prima dată când niște persoane mai în vârstă au știut să vorbească cu noi în engleză, în timp ce tinerii, nu. Și asta, în condițiile în care, eu am prejudecata de a opri prima dată pe stradă, persoane tinere, dacă vreau să vorbesc în engleză și să aflu vreo informație. Că ei știu mai bine…sâc! aici nu s-a aplicat aceeași rețetă!
După cum precizam și aici, prima dată am ales un hotel pe insula Hong Kong, iar pentru ultima perioadă a vacanței, unul în Kowloon. Și asta pentru că am vrut să vedem cum e pe ambele părți. Dar, odată acolo, ne-am dat seama că nu e neapărat relevant unde stai- între cele două locații. Sistemul de transport e atât de bine pus la punct, încât, se ajunge ușor oriunde. Tramvaie double-decker, autobuze, feriboturi, taxi și mai ales, cireașa de pe tort, MTR-ul, unul dintre cele mai bine organizate sisteme de metrou pe care le-am văzut eu vreodată. Rețeaua are 212 km lungime, 163 de stații și transportă cam 84 milioane de persoane pe an.
Nicăieri altundeva nu am văzut ieșiri mai bine organizate: cu indicații specifice , care se tot subdivizau până ajungeai exact la obiectivul sau strada pe care o voiai. Nici nu mai vorbesc de săgețile și liniile care indică locurile unde trebuie să te poziționezi când aștepți sau pe ce parte să te deplasezi. Și lumea se așează și așteaptă, la rând, în ordinea sosirii. Modul acesta de organizare era absolut necesar la un asemenea trafic, iar civilizația și bunul simț au venit ca bonus din partea călătorilor- ceea ce nu pot să spun neapărat despre experiența mea la metrou, la vecinii lor, frați oarecum, în Guangzhou. Dar asta e altă poveste deja.
Și deși nu a contat până la urmă unde am stat, pentru că distanțele sunt mici și ușor de făcut cu mijloacele de transport, am observat o oarecare diferență între cele două zone. Deși aglomerație regăsești de ambele părți, mixul de chinez cu britanic la fel, complexe comerciale nenumărate peste tot, mie mi s-a părut că influența chineză o surclasează pe cea britanică, în Kowloon și invers în insula Hong Kong. Și asta mergând pe străzi, observând oameni, clădiri, obiceiuri. Imaginile standard pe care le găsim atunci când căutăm Hong Kong-ul sunt cele cu clădirile acelea business impunătoare, care se află pe insulă. Kowloon-ul e ceva mai relaxat din acest punct de vedere.
Despre Noile Teritorii nu am să vă spun nimic personal din păcate, pentru că nu am ajuns. Zona se întinde între strada Boundary din Kowloon și până la granița cu China și după cum am citit, este partea mai rurală a Honk Kong-ului, alături de peisajul din insule, unde te poți refugia ca să scapi de aglomerația și arhitectura marelui oraș. Noi am rămas cu precădere în nebunia urbană, singura ieșire pe care am făcut-o în afară fiind, la Ocean Park, în partea de sud-vest a Insulei Hong Kong, despre care am povestit aici.
Și cum ideea inițială a acestei povești a fost să vă povestesc și să vă arăt ce imagini am surprins noi, în Hong Kong, odată făcută introducerea prin cuvinte, vă las și cu pozele de rigoare…doar o poză valorează o mie de cuvinte, nu? 🙂 – click pentru o rezoluție mai bună!
P.S Și dacă doriți să asistați la un spectacol în aer liber, pe Avenue of Stars, puteți opta pentru Simfonia Luminilor.
Read More