Kuta (Bali), nebunia și plajele cu surferi

Despre cum am ajuns să alegem Bali ca și destinație în Asia, e simplu: cel mai mult am vrut să vizităm Singapore, la care să adăugăm încă o săptămână de vacanță într-un loc exotic, cu plajă, mare, soare etc. De obicei, destinațiile cu aceste ingrediente, din Asia, sunt de ales între finalul lui octombrie și până în martie (cu variațiile de rigoare, în funcție de locație). Partea bună pentru noi, care alesesem iulie ca și lună de vacanță asiatică, e că Bali se află pe lista foarte scurtă a destinațiilor asiatice, care se suprapun ca și vreme bună (a se citi nu plouă!), cu vara europeană. În iunie-august e vârful de sezon, cu consecințele de rigoare. Vârf de sezon?? suntem acolo! Doamne, uneori așa ne-o facem cu mîna noastră….! Din Singapore până în Bali, zborul e sub 3 ore, prețurile cu Air Asia sunt foarte bune, Julia Roberts părea așa încântată în film, așa că,  ce mai… Bali să fie!

Când la întrebarea unei colege de serviciu, care a stat o vreme prin Asia și a vizitat multe țări, despre unde mă duc în vacanță vara aceasta, am răspuns Bali, reacția ei a fost una mai degrabă domoală, în sensul că mi-a spus că e fainnnn, plajele sunt OK-ish, dar….dar nu impresionează prin exotism, culoare, peisaj, apă, mai ales dacă definiția pentru exotic, în dicționarul personal, ți-ai formulat-o după ce ai poposit pe plajele din Thailanda și Filipine. Ei, și la mine se aplică măcar la partea cu Thailanda. Sincer, nu m-a suprins ce mi-a spus. Mai aflasem de la un alt coleg, care știa de alte persoane care fuseseră pe acolo, că s-au întors cu sentimente amestecate. Așa că, am dat la o parte reclama cu sclipici care se tot face insulei, mi-am stabilit așteptările la un nivel moderat, astfel încât să nu fiu dezamăgită, și am plecat pornită să descopăr cealaltă parte a turismului care se face pe insulă, nu neapărat cel care ține de plaje exotice.

Următorul pas a fost să văd în ce loc să fie cazarea. Și am început să citesc, bloguri peste bloguri, să intru pe forumuri, să întreb – din nou- colegi și prieteni care au fost deja acolo. Cum insula e destul de mică, nu a durat foarte mult până să mă hotărăsc. Dintre stațiunile din nord și cele din sud, au câștigat cele de pe urmă. Citisem că zona din nord e mai retrasă, mai linișită…așa că am zis nu, din prima. Încă mă aflu, după cum am mai zis și aici, în faza în care caut nebunie, lume, forfotă, dacă cineva vine cu impresii de vaaaai, dar ce liniște, vaaaaiii că ai zona pentru tine, că sunt așa puțini turiști, m-a pierdut din start. Sunt sigură că o să ajung și eu acolo, dar mai am…nu pot să stau și să zac foarte mult. Cum ador să-mi fac planuri în permanență, apoi să le demontez, să fac variante, să analizez lume și oameni, plus că gândurile mele vin și pleacă în valuri, nu aș rezista prea mult. Asta sunt eu azi. Despre cea de mâine, vedem.

 Buuuun, deci sudul să fie. Iar după ce am citit și articolul lui Cezar, i-am prezentat lui Andrei lista scurtă, folosind câteva cuvinte cheie ca să influențez alegerea..hi…hi..hi…ei, ei, nu mă certați că folosesc și eu trucuri…: Nusa Dua resorturi mari; Sanur, liniște și recomandat pentru familii cu copii; pentru nebunie, Kuta; pentru liniște relativă în apropierea nebuniei, Legian, Seminyak etc. Vrem noi resorturi mari? Nu vreeeem…Vrem noi liniște? Nu vreeem…vrem nebunie? Nebunie, Kuta e numele tău! Și Kuta a rămas! Doamne, de ceeeee? 🙂 Pentru că, vedeți voi, definiția de nebunie din capul meu e mic copil față de ce-am găsit la fața locului. Străduțe înguste pline ochi de motociclete, biciclete, și tot ce are roți și poate merge cu o oarecare viteză, cu zecile, pe aceste străduțe. Seara mai ales, mașini blocate în trafic! Plus că e stațiunea surferilor. 90% dudes din Australia (erau câțiva care arătau destul de bine, recunosc, mai ales că ieșeau din apă cu alură dintr-aia de mai cool decât mine nu se poate si mai hot e doar soarele, cu placa la subraț, și scuturîndu-și părul ud, așa, în reluare…:). În primele trei zile, valurile au fost destul de mari, așa că surferii au pus stăpânire pe mare. Destul de puternice de asemenea, mai ales că mă doborau și atunci cînd aveam apa doar până la genunchi. Apoi, valurile s-au mai domolit. Așaaaa…apoi era multă lume, și pe străzi și pe  pe plajă! Na, poftim material de analiză, dacă tot am zis că-mi place să studiez oameni și locuri! Chiar și pentru mine a fost prea mult. Poate că în afara sezonului e mai liniștit, dar acum era o zarvă fără margini! Așa că a doua oară nu cred că aș mai alege aceeași locație. Poate Legian sau Seminyak, ca să nu fiu, totuși prea departe de acțiune. Kuta nu m-a lecuit total de dorința de stațiune agitată, doar că va trebui să evit extremele. 🙂

După cum m-am așteptat, plajele au fost faine, dar nu se încadrau în definiția mea de exotic (e părerea mea). Vă atașez mai jos câteva poze.  Pentru mine, Bali rămâne o destinație în care m-aș întoarce pentru zonele de deal, pentru sate, pentru oameni, pentru nespus de frumoasele câmpuri de orez, pentru viața de dincolo de de zona de coastă, pentru admirarea modului în care credința și spiritualitatea prind formă. Cum totuși nu se poate să fii în zonă și să nu profiți de mare și valuri, e recomandat să stai în două locații, cel puțin: una pe coastă, și una în zona  centrală a insulei. Asta înseamnă să-i aloci insulei minim două săptămâni. Familia de olandezi cu care am fost împreună în turul satului Mayong, era pentru o lună în Bali. Ei stăteau, pentru prima parte a vacanței,  în nord, la  Lovina- unde după spusele lor, marea era atât de statică încât aveai impresia că e lac, iar în cea de-a doua în Ubud. Cam așa cred și eu că ar trebui totuși procedat, ca să poți să te bucuri de tot ce are Bali de oferit.

Și pozele:

Descoperă și celelalte articole din această călătorie : Bali- iulie 2014

Read More