Istorie, plimbări, povești și patiserie la Schoenbrunn

Știu că o vizită la Schoenbrunn poate fi ușor încadrată la capitolul comun, pentru cei mai mulți dintre aceia care au fost la Viena, însă pentru mine, palatul acesta are un aer aparte. Mi-a plăcut atât de mult, încât l-am vizitat de trei ori. Bine… între primele două vizite, după cum povesteam și aici, au trecut ani buni, așa că la cea de-a doua, din 2011, am profitat din plin să văd sau să revăd cât mai multe posibil.

Biletele la Schoenbrunn sunt pe mai multe categorii, fiecare cu variantele sale de vizite. Noi am optat pentru un Classic Pass Plus, care include cinci atracții.

Prima dintre ele, evident, este turul palatului cu audioghid. Știu că mulți cad pradă frumuseții grădinilor- sunt într-adevăr foarte frumoase, cu o cromatică plăcută, mai ales primăvara și vara- însă pe mine mă atrage mult mai mult interiorul palatului (nu redau date din istorie despre Schoenbrunn – acestea se găsesc peste tot, pe net). Îmi place să observ decorațiunile, obiectele, să văd mobilierul, iar poveștile și explicațiile din audighid, să mă transpună în farmecul palatului de altădată. Mă atrage istoria sa, a familiilor renumite care s-au perindat pe acolo, toate încăperile care mă duc înapoi în timp, și mă fac să-mi imaginez filmul zilelor obișnuite sau a seratelor importante ținute acolo. Îl văd pe Franz Josef măcinat de faptul că mariajul cu Sissi nu era unul reușit, sau masa înconjurată de lumea bună poftită la cină, care se înfrupta din diferitele feluri (cel puțin șase-șapte pe seară) și se bucura de îngăduința împăratului- povestea spune că dacă împăratul înceta să mănânce un fel, toți mesenii trebuiau să se oprească; Franz Josef era îngăduitor în această privință, iar dacă vedea că un anumit fel era mai apreciat de meseni, își prelungea gustarea, deși nu mai voia neapărat, doar că să-i mulțumească pe ceilalți. Din alte vremuri, mai îndepărtate, îmi închipui zilele din viața Mariei Theresa, între politică și nașteri (16 la număr) și îmbinarea acestora, prin căsătoriile sau încercările de căsătorii strategice. Doar Mariei Christina, preferata mamei ei, i s-a permis să se căsătorească din dragoste…și câte și mai câte alte povești, unele consemnate în istorie, altele știute doar de acei pereți… nu am făcut poze în interior, așa că nu am…scuze!!!!

A doua opțiune inclusă în bilet a fost vizitarea unei mici grădini, în dreptul fațadei estice a palatului, cunoscută sub numele de Crown Prince Garden. Aici vara, atracția este dată de soiurile de citrice, care în iulie când am fost noi, erau în plin rod.

Grădinile din fața palatului se prelungesc sus, spre colină, unde tronează Gloriette. Biletul ne-a permis să urcăm sus pe această construcție, arc triumfal construit în secolul XVIII, folosit un secol mai târziu de Franz Josef ca loc de servit micul-dejun. Priveliștea de pe Gloriette e într-adevăr foarte frumoasă, și poate fi savurată alături de o cafea sau o răcoritoare de la cafeneaua care se află acum în incinta sa.

Apoi, ne-am distrat prin Labirint. Acesta a fost conceput la începutul secolul XVIII, ca loc de amuzament…eh, cum se distrau alții pe atunci…greu de închipuit pentru noi, cei cu tehnologia de astăzi, cum puteai să petreci părți ale zilei acolo, combinate cu plimbări prin grădinăși lecturi! Labirintul de astăzi a fost îmbunătățit, însă mă bucur că nu a fost luat pe sus de opțiunile tehnologiei de acum, ci păstrează încă o simplitate plăcută.

Ultima pe listă (deși puteam să o adăugăm în tur și mai devreme) a fost lecția de patiserie, și anume, ni s-a arătat cum se face ștrudelul cu măr, atât de faimos pentru această zonă. Ziceam că puteam să alegem când să mergem, pentru că show-ul are loc de câteva ori pe zi, la ore fixe. Trebuie doar să fiți atenți la program, și să vă prezentați la cofetăria/cafeneaua de lângă palat- în partea stângă cum intrați în curte. În subsolul acestei patiserii- amenajat foarte frumos- are loc reprezentația. Ar fi bine să prindeți locuri mai în față- se vede mai bine. O doamnă- mai mult sau mai puțin plictisită- acum după cum e norocul, noi am prins una care vorbea ca un robot și făcea repede-repede-deh, era și ultima reprezentație pe acea zi, voia poate scape odată- ne-a explicat și arătat ce și cum se face. Mirosea totul atât de bine, încât ne-am bucurat când am primit și o mică (dar mică rău!) mostră din ceea ce s-a gătit. Desigur că nu am așteptat să se coacă ștrudelul pe care tocmai îl terminase în față noastră, ci am primit dintr-un altul…bucată cea mică însă, ne-a stârnit pofta, așa că numai bine, la ieșire, ne-am înfruptat cu o bucată adevărată, cumpărată de la cofetăria de deasupra…yammmyyy!!! Dacă vi s-a făcut poftă, am găsit o rețetă asemănătoare aici.

Am înțeles de la prieteni că și Zoo-ul de acolo merită vizitat. Ba chiar că ar fi foarte frumos, zic alții! Nu știu, nu am fost din păcate, dar dacă se mai ivește ocazia, nu-l ratez!

Tot turul, așa, la pas lejer, durează vreo patru ore pe puțin. Te plimbi, te relaxezi, vizitezi palatul, te bucuri de priveliște, te odihnești pe bancă și observi lumea și locurile, salivezi după ștrudel… Schonbrunn-ul merită și timp și energie!