Când am ajuns pe aeroportul din Krabi, deja se lăsase seara. Am luat un taxi până în Ao Nang, care era la aproximativ 30 de km (taxiurile sunt foarte ieftine, nu-mi mai amintesc cât a fost, însă țin minte că în Bangkok am luat la un moment dat un taxi de la hotel până la Marele Palat, adică vreo 8 km și ne-a costat echivalentul a 7 lei).
Nu-mi mai amintesc ce am văzut pe drum până la hotel, pentru că nu am putut să mă obișnuiesc cu faptul că se circulă pe partea stângă și eram destul de atentă la drum- de fiecare dată când venea o curbă, uitam să respir, am pus frână de câteva ori, am schimbat viteze imaginare și mă relaxam doar când se depășea, pentru că mi se părea că atunci e normal. La noi e invers, depășirile îmi ridică nivelul de atenție.
În momentul în care am ajuns în fața hotelului și am deschis ușa de la mașină, m-a pălit aerul cald și foarte umed, ochelarii mi s-au aburit instantaneu, mi se părea că mi s-a umezit brusc părul și că nu pot să mă satur cu aerul pe care-l respir. Astea sunt primele senzații pe care mi le amintesc legate de Thailanda. În zilele care au urmat, m-am obișnuit cu noile condiții.
După ce ochelarii s-au adaptat temperaturii, am putut să admir în voie locul, oamenii…nici nu știam la ce să mă uit prima dată! Hotelul avea un aer, așa, parcă rustic, dar rustic dintr-ăla de-al lor, să-i zicem rustic exotic. După bun venit, tradiționala întrebare, înainte de check in:
– Where are you from?
– Romania, zic, așteptând să-mi dea tradiționala reacție, la o așa tradițională întrebare..aaa, Haaaagiiii!!! Dar, stupoare, nimic! Nadia… ceva, băieți…nimic? Mă resemnez, și continui, tare: Europe!
Aaaaa, frunțile li se descrețesc, au o reacție de genul acum mai vii de-acasă...bun, deci pe aici o s-o țin cu Europe în sus, Europe în jos. Nu mă deranjează, ba din contră, parcă de când așteptam un moment ca ăsta, să mă simt, așa, cum să vă spun eu,…aderată și inclusă.
Gata, check in-ul e făcut. Camera e gata să ne primească să ne odihnim după cele mai mult de 24 de ore, cu tot cu escală, de când suntem plecați de acasă (7 ore e trenul Cluj-Budapesta, daaaahhh ). Camera e, în mod cert, cea mai puțin obișnuită în care am stat, dar totuși foarte drăguță. Cada e lângă pat, patul fix în mijloc, toaleta are două uși din grilaje de lemn, fereastra de la baie dă direct în holul hotelului și facută tot din grilaje, adică nu aveau oamenii nicio treabă cu intimitatea, if you know what I mean).
Nu mai contează, hotelul mi-a plăcut la nebunie!!! Cum să nu-mi placă așa ceva?
A doua zi, direct pe plajă. Apa caldă, dar caaaaldă, oare exagerez dacă va spun că bătea înspre 30 de grade? Nici vorba de, vai, m-am încins la plajă, să intru să mă răcoresc! efectiv nu simțeai trecerea. La cât era de umed afară, mai că nu simțeam trecerea de la uscat la apă…gluuumesc, nici chiar așa!!! Să vă spun că era atât de umed, încă nici după trei zile, costumul de baie, scos pe balcon, nu s-a uscat?
Eram în cel mai exotic loc în care fusesem până atunci, iar peisajul din jur nu mă dezamăgea; cam așa îmi închipuisem că ar fi. Palmieri și vegetație abundentă, chiar la limita cu plaja, nisip fin, stânci cu forme ciudate care ieșeau din mare pe alocuri, o apă frumoasă, transparentă, curată, de nu-ți mai venea să ieși afară. Numai că mi se făcea cam cald din când în când și ieșeam să mă răcoresc…:)). Doamne, la umbră, pe o alee, pregătite să-ți facă masaj, cu (echivalent) 20 de lei/oră! Alte doamne care vindeau fructe proaspăt tăiate- despre fructele din Thailanda, despre cât sunt de bune, variate și accesibile, cu altă ocazie, e deja prea de tot- sucuri făcute pe loc, și tot felul de bunătăți de mâncat, de nu știam ce să încerc prima dată! Nuci de cocos, proaspete, tăiate în fața ta, ca să te bucuri de sucul lor, la 2 lei nuca!! Era să dau în nucatită de cât suc dintr-ăsta am băut atunci!!! :::))))
La un moment dat, mai după-masă am văzut o maimuță pe plajă. Și m-am agitat, că vai, să-i facem poză, repede, să nu plece. Așșș, se vedea că sunt nouă pe plajă, eram singura care se agita! Probabil că ceilalți știau ce se întâmplă: în fiecare după-masă, veneau pe plajă o mulțime de maimuțe. Chiar lângă, era o cărare care ducea pe o altă plajă, și care te ducea, așa, frumos, printr-o zonă cu vegetație, printr-o pădure unde era plin de ele! Oameni și maimuțe, se plimbau pe plajă si pe cărarea respectivă, fără nicio problemă. Treceau pe desupra ta (maimuțele, nu oamenii :))), se uitau direct la tine câteodată, dacă ai fi avut vreo banană în mână sau ceva de ronți-ronți, sigur ai fi rămas fară!
Oare v-am spus cât de mult îmi place Thailanda? Semnele de exclamare, admirativ-contemplative, vă pot da o idee…
[google-map-v3 shortcodeid=”06706742c9″ width=”600″ height=”350″ zoom=”12″ maptype=”roadmap” mapalign=”center” directionhint=”false” language=”default” poweredby=”false” maptypecontrol=”true” pancontrol=”true” zoomcontrol=”true” scalecontrol=”true” streetviewcontrol=”true” scrollwheelcontrol=”false” draggable=”true” tiltfourtyfive=”false” enablegeolocationmarker=”false” enablemarkerclustering=”false” addmarkermashup=”false” addmarkermashupbubble=”true” addmarkerlist=”Ao Nang, Krabi{}1-default.png” bubbleautopan=”true” distanceunits=”miles” showbike=”false” showtraffic=”false” showpanoramio=”false”]