În timpul vacanței în Croația din 2013, într-una din zile, atrași de reclamele din portul Trogir, ne-am hotărât să facem o excursie de o zi pe insula Vis. Oferta cuprindea o excursie la faimoasa Blue Cave- peștera albastră de pe insula Bisevo, Green Cave de pe insulița Ravnik, golful Stinivia de pe insula Vis și plimbare de voie în orășelul Vis al insulei cu același nume. La acea vreme am plătit 90 de euro de persoana; anul acesta pentru ceva asemănător văd că prețul e doar puțin mai mare. Buuun, ne întâlnim cu organizatorii dis de dimineață chiar in micul port din Ciovo, pornim spre Trogir și Split să mai culegem și alți turiști- să tot fi fost vreo 12 persoane (barca era mică)- ca mai apoi să ne aventurăm spre Bisevo și Vis.
Dacă e să ne uităm pe hartă, traseul acesta între Ciovo, Trogir și Split e cumva ferit de curenți, zona fiind protejată de insulele Solta și Brac, de aceea preluarea turiștilor a fost o plimbare foarte plăcută: apa lină, soare potrivit pentru primele ore ale dimineții, Totul de un calm și o liniște care nu păreau să poată fi disturbate de absolut nimic în ziua aceea. Relaxare maximă care a durat așa cam…40 de minute sau o oră. Căci nu degeaba am folosit cuvântul aventură mai adineaori. Cum am trecut de strâmtoarea dintre Solta și Brac, au început valurile! Nu pot să zic ca erau foarte mari, însă suficient de înalte încât să-i creeze probleme bărcuței noastre. Eu am cedat prima din grup. Am rău de mișcare într-adevăr, dar după cum s-a demonstrat mai târziu și cei care pretindeau că nu suferă de așa ceva, au avut probleme în ziua respectivă. Detalii nu o să dau căci nu cred că e nimeni curios chiar într-atât…cred! :))) Tot ce pot să vă spun e că după două ore de sărit de pe un val pe altul, de sus-jos, dreapta-stânga, stăteam îndoită și leșinată pe marginea bărcii și m-am șocat eu pe mine însămi atunci când, uitându-mă pierdută în valuri, m-am gândit că dacă mă arunc, totul se termină….știu că sună extrem și total împtriva felului meu de a fi, însă eram epuizată. Nici în jurul meu oamenii nu erau bine, dar nimeni atât de rău ca mine. Andrei stătea în picioare, cu o mână strânsă bine de bara de sus, iar cu cealaltă înfiptă în brațul meu, ca să mă țină (a doua zi aveam urme pe braț de la strânsoare, dar mai bine așa…)
După două ore ajungem pe insula Bisevo, unde barca urma să stea cam o oră, timp în care noi, turiștii, trebuia să fim preluați de alte bărcuțe cu care se intra în Blue Caves. Evident că nu mai dădeam doi bani pe nicio peșteră și nicio excursie. Când am ajuns pe petecul de ciment unde trăgeau ambarcațiunile, am ieșit din barcă și m-am întins pe asfalt. Acolo am rămas pe jos, cu lumea uitându-se la mine lung. După câteva minute, m-am retras din picioarele oamenilor, împreună cu o olandeză, care nu era nici ea bine, și de la epuizare am adormit amândouă instantaneu. Eh, gata cu drama! Blue Caves-ul eu nu l-am văzut, dar din povești și poze pare foarte frumos:
După partea asta a urmat drumul cu barca înspre golful Stinivia, de pe insula Vis, un traseu mult mai scurt (vreo jumătate de oră) și fără peripeții; somnul mă ajutase să mai îmi revin cât de cât. Pe traseu ne-am abătut să vedem din barcă și Green Cave; am admirat cum apa a sculptat interiorul stâncii și cum culoarea apei bate înspre verzui, însă imaginea care mi-a rămas mie agățată în minte este cea cu marea privită din interior, în apropiere de ieșire- a treia poză de aici.
Așa, și ajungem în golful Stinivia! Aici plin de bărci acostate și o aglomerație de nedescris- era august, sezon de vârf în Croația! În program înot liber. La mal nu ajunsesem din pricina aglomerației și din cauza faptului că golful are o intrare foarte îngustă înspre plajă și care deja nici nu se mai vedea de bărci! Deci nu puteam să înot până acolo…era prea departe! Să stau pe barca în continuă legănare iarăși nu era o opțiune. Să stau în apă și să înot o oră, nici vorbă! Eram sleită de puteri! Neavând altă soluție, mi-am luat papucii- musai de avut în Croația- am înotat puțin până la niște stânci din apropiere și m-am cocoțat pe ele. Înclinate, abrupte și colțuroase, dar măcar nu se mișcau! :))) Acolo am rămas și m-am uitat la ceilalți cum se bucură de apă, cum sar spectaculos de pe vapoare și se amuză. Distracție mare…aham, ce să zic! făceam pariu că apa e prea rece, că îi ustură ochii de la sare, că sigur splash-ul ăla a durut…filozofii din categoria sigur strugurii sunt acri!
Și a urmat destinația finală a excursiei, spre marea mea bucurie: pămâââââââânt, mai precis unul de…Vis!!! Insula Vis este insula locuită cea mai îndepărtată de partea continentală a țării, cu o populație de aproximativ 3500 de locuitori, concentrați cu precădere în cele două localități mai mari de aici: Vis în partea estică și Komiza în cea vestică. Ultima parte a excursiei a presupus program de voie prin orășelul Vis. În momentul în care am ajuns în port, organizatorul ne-a anunțat că nu mai poate risca să ne ducă înapoi în Split și Trogir cu bărcuța ca să nu mai pățim ca la dus, așa că ne-a returnat o parte din bani și ne-a luat bilete la feribotul care urma să plece la final de amiază. Nu se putea să primesc vreo veste mai bună. Cred că am și vărsat o lacrimă de emoție! :))) Așa că schimbarea aceasta de program ne-a permis să stăm vreo patru ore acolo, timp în care am hoinărit pe străzi, ne-am odihnit la plajă, am mâncat un prânz delcios în compania noilor prieteni olandezi…doar fusesem colegi de suferință, nu?
Drumul înapoi cu feribotul a fost fără nicio problemă! La imensitatea lui valurile s-au dovedit a fi inexistente! Așa că am încheiat ziua într-un ton pozitiv, pe terasa deschisă larg, cu marea schimbând culori la apus.
Dacă eu am avut parte de experiența aceasta mai neplăcută, nu înseamnă că se întâmplă des…așa că dacă aveți chef să vedeți Blue Cave și Stinivia, mergeți pe opțiunea excursiei. Însă dacă doriți să vedeți doar Vis-ul, cea mai bună, practică și rentabilă variantă este cea a feribotului din Split. Sunt două pe zi în fiecare direcție, și dinspre Vis spre Split și invers, iar prețul e aproximativ echivalentul a 8 euro de persoană pe tură. Detalii găsiți aici. Eu aș merge și mai departe de asta și aș merge pe varianta de stat vreo săptămână pe insula Vis cu transportul mașinii cu tot, desigur tot cu feribotul- aproximativ 50 de euro pentru mașină mică. Mulți turiști fac asta, iar atunci când feribotul trage la țărm, parcă e o sărbătoare: turiști, localnici, mașini încolonate pregătite să coboare când le vine rândul, mărfuri, cei care așteaptă în altă parte să urce. Viața tihnită din Vis e agitată doar în aceste două momente ale zilei, când totul freamătă, apoi se lasă iarăși liniștea. Iar dacă vă întrebați ce ați putea face o săptămână pe insuliță, pe lângă plaje- și aici chiar se găsesc și plaje cu nisip, mai puțin frecvente în peisajul croat- puteți să faceți o excursie de o zi pe muntele Hum (munte e exagerat spus, dat fiind faptul ca la cei 587 m e cel mai înalt vârf de pe insulă), puteți să vă pierdeți printre livezile de măslini și podgorii (și chiar încerca vinul), puteți să faceți expediții sub îndrumarea unui ghid pentru descoperirea trecutului militar al insulei (ia uitați ce site interesant) sau pur și simplu să vă plimbați prin Komiza și Vis.
Așadar, dacă nu știți unde să mergeți, iar deplasarea cu mașina e o plăcere, căutați repede o cazare pe insulă, setați GPS-ul pe Split, luați feribotul și deveniți insulari de Vis în această vacanță!
Alte articole din această călătorie:
Read More