Istanbulul are prea multe obiective turistice de vizitat ca toate să fie cuprinse într-un city break de 4 zile. De aceea, am eliminat din start ideea de a face un maraton, mai ales că am vrut să profităm și de plimbatul pe străzi, de mâncarea bună și de vreo câteva magazine. Am primit de la hotel o listă cu principalele atracții turistice, programul și prețul biletului de intrare. Am furat ideea acestui tabel și am îmbunătățit-o, cu gândul că poate o să fie de folos și altora care se pregătesc de o vacanță la Istanbul. Am înșirat principalele obiective turistice din Istanbul, cu o diferențiere pe orar de vară vs unul de iarnă*.
În prima zi, cum am ajuns după-masa, am preferat să ne plimbăm pe străzi, să simțim orașul sâmbătă seara și să dăm iama la bunătățile gastronomice (vine, vine și povestea cu delicioasa mâncare turcească). 🙂
Duminică am vizitat Moscheea Albastră, Aya Sofia și Bazilica Cisterna (toate trei se află în aceeași zonă).
Moscheea Albastră reprezintă unul din cele mai renumite lăcașuri de cult din lume și e situată vis-a-vis de Sfânta Sofia (Aya Sofia/ Hagia Sophia), în încercarea de a transmite mesajul supremației Islamului asupra Bizanțului creștin. Accesul se face prin curtea interioară, iar intrarea e gratuită, însă din cauza numărului mare de vizitatori, tot se stă la coadă. Partea bună e că deși coada pare relativ lungă, se înaintează rapid. Ținuta, ca și în orice lăcaș de cult, trebuie să fie decentă, iar la intrare primești o punguliță în care să-ți pui încălțămintele (în moschee e o mochetă groasă, așadar fapul că ești desculț nu e incomod). În interior, sunt separate zonele de acces pentru turiști și cele de rugăciune, iar motivele cred că se subînțeleg. În interior, se poate vedea faianța de Iznik, cea care i-a atras și numele. Mi-a plăcut interiorul, decorațiunile sunt frumoase, iar designul interesant. Stau să mă gândesc dacă nu cumva aceasta a fost prima moschee pe care am vizitat-o…da, cred că e prima!
- interiorul moscheei
Am continuat cu Bazilica Cisterna sau Palatul Scufundat sau Yerebatan Serai, pe limba lor. Coadă nici prea mare, dar nici prea mică- s-a înaintat relativ bine (vreo 15 minute). Și odată ajunși în interior, parcă am pășit într-un spațiu așa….tot caut un adjectiv bun…să-i zicem feeric, deși l-aș combina și cu misterios, dar relaxant, cu lumini difuze care se reflectau în apa care scălda pavimentul, lăsându-ne să admirăm peștii…da, un palat cu pești! Bine, poate că denumirea de palat e prea generoasă și nu aș vrea să se creeze o imagine distorsionată: construcția care datează din secolul VI aduna apa pentru a o direcționa spre principalele clădiri publice și religioase. Este cea mai importantă cisternă subterană din oraș, având inițial 336 de coloane cu o înălțime de 8 m. Două din aceste coloane, situate în partea de nord, au la bază chipul Meduzei, personaj din mitologica greacă despre care se spune că putea să transforme pe oricine în stană de piatră, doar cu o privire (da, aceeași care și-a făcut de cap cu Poseidon în templul Atenei și drept urmare, Atena, înfuriată, i-a transformat părul în șerpi vii). Nu se cunoaște povestea acestor două coloane și motivul pentru care chipul Meduzei le stă la bază. Am văzut oameni așteptându-și rândul lângă o coloană, pentru a-și vârî degetul mare într-o gaură, iar dacă puteau să facă o rotație completă, atunci o dorință urma să li se îndeplinească. 🙂
Am trecut drumul apoi și am continuat cu Sfânta Sophia. Am stat la coadă cam vreo 15-20 de minute, așadar rezonabil pentru fluxul de turiști pe care-l are această biserică, devenită din 1934 muzeu. Am aflat că e una din cele mai mari construcții religioase din lume, creștină inițial, de la inaugurarea din 537 și până la transformarea în moschee, în 1453. Din acest motiv, în interior se pot observa elemente creștine alături de cele islamice: mozaicuri reprezentându-i pe Iisus, Fecioara Maria, împărații Constantin și Iustinian, dar și mihrab-uri (nișe specifice moscheelor) și minbar (loc specific, mai înalt, de unde Imamul vorbește mulțimii). Biserica deține un dom impunător, aflat la o înălțime de 56 m și suținut de 40 de grinzi. În prezent, o zonă din interior se află în plină restaurare, de aceea nu am surprins întreaga imagine a bisericii. Totuși, istoria acesteia, elementele combinate de care vă spuneam, gândul la ceea ce simbolizează construcția în istoria creștinismului, toate mi-au dat un sentiment aparte de-a lungul acestei vizite.
* am observat că programul de vară/iarnă diferă: dacă la unele e specificat 1 aprilie-1 octombrie, la altele se face referire la 14 aprilie- 26 octombrie.
** evitați să ajungeți spre finalul orelor de vizitare, pentru că pot interveni modificări care nu tot timpul se regăsesc pe site-uri. Căutând informații am găsit cele mai felurite orare pentru același obiectiv, ba chiar, nu l-am găsit deloc specificat pe site-ul obiectivului
*** consultați lista sărbătorilor legale în prealabil, când programul normal nu mai este valabil
va urma… 🙂
Read More