Programul weekendului prelungit în Olanda- partea 1 sâmbătă

Pentru că weekendul prelungit la Amsterdam despre care vă ziceam, s-a transformat în weekend prelungit în Olanda, datorită prietenului nostru de acolo, care a fost foarte drăguț și ne-a plimbat prin multe locuri frumoase…

Am ajuns sâmbătă la prânz, după un zbor plin de povești în compania unui coleg de facultate, pe care nu-l mai văzusem de vreo 8 ani…oare? Și am povestit cu o așa lejeritate încât părea că ultima dată când ne-am văzut a fost cu câteva zile înainte. Asta îmi place enorm: că deși am foarte mulți prieteni departe și cu care nu vorbesc atât de des, în momentul în care avem ocazia să interacționăm, comunicăm și ne comportăm ca și cum nu ar exista această pauză sau distanță…

OK, înapoi la Olanda! de la aeroport, am plecat direct la Amsterdam. Cu opriri, cazare la hotel, hrănit, la ora 18 eram gata să atacăm Amsterdam-ul prin plimbări nebune pe străzi, cu gând de întors la hotel, doar la ore târzii în noapte. Cum riscam să nu mai prindem mijloace de transport în jurul orei la care voiam să punem stop hoinărelii, am zis să mergem cu mașina înspre centru. Și ca să evităm aglomerația, precum și prețurile mari ale parcărilor din zona centrală (umblă vorba că ar fi parcări cu 5, ba chiar 7 euro/ oră?), am optat pentru o variantă care s-a dovedit a fi extrem de practică: în partea de nord, pe strada Ms van Riemsdijkweg, parcarea costă 1.5 euro/oră și e chiar lângă NDSM, un ponton de unde pleacă ferryboat-uri gratuite spre oraș. Circulă destul de frecvent (15-20 de minute), iar călătoria până la Central Station durează sub 15 minute. Dezavantajul e că ultimul ferryboat a fost totuși înainte de miezul nopții, dar dupa ore întregi de plimbat, nu mai aveam oricum energie să prelungim escapada în oraș. Așadar, sâmbătă seara, ne-am plimbat pe străduțe, am admirat ornamentele de sărbătoare, alături de miile de alți  turiști (foarte, foarte mulți pentru această perioadă), am văzut canalele, m-am ferit de bicicliști și am aflat că orice ar fi, ei au întotdeauna dreptate și prioritate. 🙂

Am fost și în Red Light district- la câtă lume m-a întrebat dacă am fost acolo și cum e și ceva aparte în peisajul european, a fost bine că am făcut-o și pe asta. Mno, ce să zic…nebunie, lume pe străzi de mergeam ca la spectacol (oarecum chiar era ca la un spectacol să vezi tipele în vitrină și să le comentezi- c`mon, chiar nu cred că trece cineva pe acolo fără să analizeze marfa, prin expresii profund intelectuale de genul: aia e bună, aia e nașpa, penală, panteră, etc etc- aici paleta e largă în funcție de vocabularul fiecăruia, desigur). Citisem la un moment dat în Historia, despre cum a apărut asocierea bordelurilor cu culoarea roșie. Articolul e aici. Desigur că variantele sunt mai multe, însă independent de care ar fi varianta corectă, Red light district e ceva larg cunoscut ca și denumire și scop. Am fost, am văzut, m-am mirat, am plecat. Amsterdam-ul pe care-l vânam eu, era dincolo de prostituție și droguri. Am văzut și eu ce avea de oferit acest cartier, nici nu am prizat nimic și mi-am văzut de ale mele. Bye, bye coolness :)) (nu am poze de aici)

Să trecem mai departe: canalele sunt superbe! În tot vacarmul acela al serii de sâmbătă, la final de toamnă, printre frunze căzute, am simțit pe multe din străduțe și privind canalele liniștite, că Amsterdam-ul e un oraș boem…sună ciudat?

Adaug casele deosebite- nu știu dacă am mai spus-o, dar ador să mă plimb și să mă uit la case! iar din acest punct de vedere, în Amsterdam m-am simțit ca un copil în magazinul de dulciuri…case superbe, cu ferestre largi, fără perdele, numai bune de admirat și studiat. Apropo, citisem cândva că faptul că în partea aceea a Europei sunt case vechi înguste, se explică și prin faptul, că într-o perioadă (nu mai rețin care), s-a decis stabilirea impozitelor pe imobil, în funcție de cât de lat e frontul stradal al clădirii. Și cum costul era destul de mare, oamenii au preferat varianta construcției pe verticală. Oare mai sunt și alte explicații, altele decât nu e spațiu și oamenii au fost nevoiți să se limiteze? Până aici, nu mai văzusem case atât de înclinate! au fost făcute special așa, pentru ca să se poată ridica și introduce mobila pe fereastră- la cât sunt de înguste scările, asta rămânea singura opțiune. Unele sunt atât de înclinate, încât dau senzația că abia se mai țin!

Cum oferta restaurantelor e mai mult decat generoasă, am vrut sa ne reamintim puțin de Thailanda, așa că am plănuit să cinăm la unul din multiplele localuri din Amsterdam cu acest specific, ca să încheiem seara în aceeași notă de bine. Andrei primise de la un coleg, recomandări foarte bune pentru Me Naam Naan, așa că ne-am îndreptat spre el. Nici nu am reușit să intrăm, era plin ochi, iar una din angajate ne făcea disperată cu mâna, gen No places, no places, full! Nici nu am apucat să fiu dezamăgită, că la două case distanță era un altul Mae Somjai, de data aceasta, unul fără pretenții, simplu, mic. Ne-am oprit acolo, iar spre norocul nostru am găsit și o masă; în jurul nostru plin de localnici, ceea ce e semn bun de obicei. A fost o alegere reușită, Thailanda a fost din prezentă prin felurile sale deosebite- bucătăria era deschisă și am putut vedea priceputele thailandeze cum pregăteau mâncarea. Aș face aici o inimioară, semn de love Thai food, dar nu găsesc, dar ați înțeles ideea, nu? 🙂

P.S am prins o vreme tare bună pentru această perioadă a anului, așa că plimbările pe străduțe, au fost destul de agreabile