Oooo, da, a fost plin cel puțin din perspectiva mea și atât cât poate fi pentru un angajat cu normă întregă care are zilele de concediu numărate. Nu mă plâng, nu vreau să devin călător de meserie, îmi place jobul meu de zi cu zi, iar faptul că vreau să combin ambele părți e ceva care mă motivează, și nu invers! În altă ordine de idei, am călătorit, însă nu am avut nici chef de scris , nici de postat poze prea multe. Și dacă așa am simțit, am zis așa să fie!
Acum uite că am chef, însă nu mai îmi amintesc prea bine cum se folosește platforma…e și asta o chestie! :))) Hai că treptat-treptat îmi reactivez cunoștințele tehnice, ca să-mi fac recapitularea scrisă a anului și să-mi aduc la zi și lista de călătorii care a rămas în urmă virtual. Lista mă ajută mult să nu uit când am fost, dar mai ales privind călătoriile rânduite așa una după alta, am un sentiment aparte de împlinire.
Gata, memorie dragă și cine mai ajunge să vadă acest text, așa s-au inșirat *cronologic călătoriile în 2017:
*am scris de patru ori cornologic în loc de cronologic, a cincea oara a fost abia câștigătoare! Ruginită rău, vă zic…
Început de an domol: ianuarie– Brașov, februarie– București și Cavnic, martie– nimic,nada, zerooo! Și asta pentru că îmi trebuia timp și resurse ca să mă pregătesc pentru planurile trimestrului doi.
Aprilie:
Dacă până acum, călătoriile departe au însemnat Asia, anul acesta am zis să pornim în direcția cealaltă. Așa că fix în 26 aprilie am pășit și eu pentru prima dată pe tărâm american.
Patru zile petrecute la New York desprinse parcă din filme! Impresionant, colorat, cosmopolit, divers- așa mi-a rămas în minte, ca de altfel marii majorități care vizitează orașul. Și ar mai fi ceva: generator de dependență! Vreau să mă întorc, să descopăr și mai mult (în patru zile abia dacă te dezmeticești bine, clipești și pac, ești înapoi în aeroport), să ies din lista clasică de văzut și făcut la New York, să observ oamenii. (click pe săgeată pentru mai multe poze)
Iar din New York am zburat să-mi îndeplinesc o dorință care de vreo trei ani aștepta frumos să-i vină rândul: Cuba! Tierra de amor, colores y alegrias! Jumătate de lună mai în care am reușit să vedem multe zone, să avem parte de diverse experiențe, dar mai ales să vorbim cu oamenii! Îmi place să spun că oameni primitori, deschiși, sociabili și ușor de abordat ca și în Cuba, eu încă nu am întâlnit! Nu au un trai ușor sub comunism, dar au energie, poftă de viață, naturalețe și căldură care m-au determinat să mă bucur și să mă relaxez și mai mult ca de obicei. (click pe săgeată pentru mai multe poze)
Cuba este cea mai mare insulă din Arhipelagul Antilelor, așa că în cele două săptămâni petrecute aici, am reușit să ajungem în 5 din cele 16 provincii ale țării, mai precis am vizitat capitala, Havana, zona rurală din Pinar del Rio (Vinales), orașul colonial Trinidad, apoi Santa Clara, oraș legat de figura revoluționarului Che Guevara, ne-am relaxat pe Cayo Santa Maria, o insulă micuță ce aparține de provincia Villa Clara, iar la final două zile în Varadero, subiect al turismului de masă în Cuba. Mi-a mai rămas de explorat sud-estul insulei cu restul provinciilor pe care sper să le văd la următoarea călătorie în Cuba…cândva! Pentru că în Cuba e de mers dar și de reîntors!
La revenire, am petrecut o zi în Amsterdam, ocazie cu care am vizitat Paleis op de Dam, aflat în zona centrală a orașului și să vedem răscolitoarele fotografii din cadrul World Press Photo Exhibition 2017.
La început de iunie, m-am reîntors în draga mea Spanie. Îmi doream la un moment dat să nu treacă niciun an fără să revăd, fie și pentru câteva zile, Spania; încă nu am reușit acest lucru, însă sunt bucuroasă că de fiecare dată când am ajuns acolo, am văzut locuri noi. De data aceasta, am închiriat o mașină și am făcut un traseu prin zona centrală, oarecum în jurul Madridului, având pe listă palate, castele, fortărețe, catedrale în San Lorenzo de El Escorial, Segovia, Salamanca, Avila, Toledo. (click pe săgeată pentru mai multe poze)
Iar la final de iunie, am ajuns din nou la Copenhaga, pentru două zile cu exact același itinerariu prin oraș, însă cu alți prieteni față de cei cu care am fost în 2016, și pentru prima dată în Gothenburg, Suedia, la concertul celor de la Coldplay. Știți cum arătam noi bruneți și șateni, într-o mare de capete blonde? Exotici! :)) Din păcate nu am poze de acolo, pentru că ne-a stat capul doar la muzică… A fost pentru prima dată când la final de concert am văzut artificii pe lumină și tot prima dată când am experimentat o noapte (și aceea relativă ca și întuneric) de doar trei ore. A fost o vacanță scurtă, cât să respirăm puțin aer nordic anul acesta. (click pe săgeată pentru mai multe poze)
În iulie, am păstrat tradiția și am organizat o ieșire de câteva zile cu părinții. De data aceasta, la Rimini și Bologna. Da, în sud și în alte locuri din Italia, apa mării e mult mai frumoasă decât aici, însă ne-am bucurat de soare, plajă, papa bun (normaaaal! deh, Italia!!!) și de Noaptea Roz sau Revelionul Verii, care se ține începând cu 2006 pe țărmul Rivierei Romagnola. Muzică, evenimente, focuri de artificii, multe decorațiuni roz și voie bună. (click pe săgeată pentru mai multe poze, de data asta de o calitate mai puțin bună)
În august, preț de un weekend, ne-am „luptat cu mii de oameni pentru un colț de bazin la Hajduszoboszlo. Mare greșeală! Nu mă mai duc altădată vara sau cel puțin nu la final de săptămână. Au compensat focurile de artificii din Budapesta și revederea cu prieteni dragi de acolo.
Și după ani buni, la final de august, am revenit la Timișoara, unde timp de două zile ne-am distrat alături de foști colegi de liceu și facultate, fosti colegi de muncă, prieteni, am povestit și am râs cât să compensăm timpul trecut.
Septembrie a început cu o porție de munte. Ne-am cazat la poalele munților, în Zărnești, iar de acolo am făcut un traseu de o zi în Piatra Craiului. Nu am ajuns până în vârf, ci am contemplat creasta din apropiere (pe traseul Plaiul Foii, Șpirla, Umerii Pietrei Craiului- Brâul de Mijloc, Tămășel). Nu sunt eu foarte umblată prin munți, însă dintre cei pe care i-am văzut deja (nici nu are sens sa-i enumăr că mă fac de rușine), munții Piatra Craiului ocupă primul loc în topul preferințelor. Plănuiesc să mă întorc acolo și de data aceasta să ajung până la Marele Grohotiș pe care l-am văzut doar de la depărtare. (click pe săgeată pentru mai multe poze)
La întoarcerea spre Cluj, ne-am abătut de la drum și am ajuns tot pentru prima dată (câte premiere! yuuupi!) în Viscri. Din păcate ne-a prins o furtună teribilă, așa că nu am stat mult. Dar chiar dacă a fost scurt, a fost frumos (cu excepția drumului 🙁 absolut trist!).
Tot în septembrie, dat fiind faptul că mi-am schimbat jobul, m-am trezit cu zile de concediu ce trebuiau luate până în ultima zi de preaviz. Așa am ajuns în Cipru pentru o săptămână de relaxare. În afară de o scurtă plimbare prin Larnaca, nu am vizitat nimic. Am stat nemișcați șase zile, pe plajă în Protaras, am citit, am dormit, ne-am odihnit. Nu am crezut că o să rezist să stau locului atâta timp, însă se pare că eram mai obosită decât am crezut. Nu-mi mai amintesc să fi avut o vacanță atât de statică din 2010, în Muntenegru. Mi-a prins bine! P.S apa mării e fantastică! (click pe săgeată pentru mai multe poze)
Octombrie, în Praga, după opt ani de când am fost prima dată! Praga, inimioare, inimioare, inimioare… Să zic mai multe? Praga e un oraș boem mai ales toamna. Făcând abstracție de mulțimea de turiști, am reușit să-i savurăm farmecul prin plimbări kilometrice pe străzi, poduri, centru. La asta am adăugat, experiența unei nunți frumoase în centrul vechi, alături de prieteni din facultate. Complicat de ajuns din Cluj, însă merită efortul! (click pe săgeată pentru mai multe poze, de data aceasta de o calitate mai slabă)
Pe final de an, am sărbătorit 1 Decembrie la Alba-Iulia și apoi am continuat cu o zi de plimbare prin Sibiu și o vizită la Muzeul de Istorie. Mi-a plăcut ca amenajare și explicații (mai bine organizat față de cel din Alba-Iulia), cu obiecte și povești din zonă și dacă ar fi după mine, aș zice că o secțiune dedicată chiar inființării și evoluției orașului ar fi binevenită. Îmi vizitez și țara după cum se vede! 🙂
Cam asta a fost: 3 țări noi- SUA, Cuba și Cipru– pe lista mea in 2017 (ceea ce mă duce la 35 în total), locuri noi în țări deja vizitate dar și la noi în țară, locuri vechi revăzute, experiențe noi.
Read More