Bine te-am găsit, Singapore!

Am ajuns în Singapore, după drumul povestit aici și cu stresul legat de bagaj, de care ziceam aici. Ei bine, din fericire, nu am avut nicio problemă cu bagajul! deci motive de stres nu mai aveam! Am stat vreo 20 de minute la coadă, la verificarea pașapoartelor (nu este necesară viza pentru o perioadă de până la 90 de zile) și încă din acel moment am avut ocazia să aud-  pentru că doar citisem până atunci despre asta- genul de engleză pe care-l vorbesc singaporezi: e engleză (e una din limbile oficiale ale statului, totuși), nu zic altceva, însă e o engleză vorbită cu un vădit accent chinezesc. De multe ori nu îți dai seama din prima ce vor să spună. Ceea ce mi s-a întâmplat și mie, fix la punctul acesta de control, când domnul de la ghișeu, foaaaaarte bine dispus, tot făcea glume. Cum nu m-am prins că el glumea, l-am rugat să repete, că nu înțeleg. Arșșșș! de la cât era de vesel până atunci, și-a schimbat brusc fața și m-a întrebat răspicat: What? you don`t understand English??? Ba înțeleg, zic…și îmi dau seama că mai bine mă opresc acolo, să nu-l supăr, dacă vreau să pup pământ singaporez cât mai repede (exagerez puțin, desigur). Așa că am zâmbit larg, iar el și-a reluat veselia și chiar dacă nu l-am înțeles tot ce zicea el pe acolo, i-am gustat glumele pe deplin (pe față) cu niște aprobări și YESSS-uri luuuuuungi și zâmbitoare. Hai că fu bine! Chiar am citit că singaporezii sunt foarte sensibili la faza cu limba engleză, așa că doamne ferește să zici că nu-i înțelegi, că e supărare mare!

După verificarea actelor și bagaj recuperat, ne-am îndreptat spre primul schimb valutar ieșit în cale. În Singapore, nu trebuie să cauți cele mai bune cursuri de schimb. Toate sunt bine ținute sub control și variază extrem de puțin. Chiar e foarte fain așa, că nu trebuie să fii stresat că ai putea fi tras pe sfoară, din perspectiva asta. Organizarea e la ea acasă, în Singapore. Hmmm, nu am zis bine, mă scuzați: ORGANIZAREA E LA EA ACASĂ, ÎN SINGAPORE. Totul e foarte bine pus la punct, nu ai cum să ratezi ceva, să te pierzi, să fii confuz. E țara regulilor și a oamenilor care nu au ca stil de viață trasul sistemului în piept. Vă spun pe cuvânt că, în toată șederea mea acolo, nu am văzut genul acela de șmecheraș pe care-l vezi la noi sau în alte țări din Asia. Or fi ei și dintr-ăștia, însă nu sunt la tot pasul să sfideze cu șmecherii… Ah, ce mi-a plăcut!!
Și organizarea asta am văzut-o chiar de la aeroport: deși eu aveam deja lecția învățată ce mijloc de transport trebuie să luăm că să ajungem la hotel, unde să schimbăm (chiar și cu trei variante), am zis că mai bine să luăm un taxi, că prea eram sătui de drum și nerăbdători să ajungem (era 9 seara în Singapore).

Ei bine, cum e cu taxi? nu ieși și te agiți (sau te lupți, că în alte locuri) ca să prinzi unul, nu ai emoții că-ți umflă prețul…noooppp! E cam așa: există un spațiu dedicat ieșirii directe la parcarea de taxi, unde stai frumos la coadă (în interior, la aer condiționat desigur- nu există spațiu închis fără aer condiționat), primești un număr (de obicei 3 cifre din numărul de înmatriculare a mașinii de taxi), iar cineva te îndrumă frumos spre mașină. Între timp (deși nu am așteptat mai mult de 3 minute), te informezi de pe panourile din jur, cât costă taxiul. Prețul diferă în funcție de partea din zi și de traficul la care se așteaptă. Se pornește ceasul, însă în aeroport ești informat asupra intervalului în care se încadrează prețul, în funcție de distanță și dacă e noapte sau zi (și aici mai scump în orele de trafic intens). După cum am văzut la final, aproximările sunt foarte bine făcute.  Așadar, la 9 seara, pentru 20 de km până în oraș, la hotel, am plătit aproximativ 20 de dolari singaporezi, adică vreo 75 de lei. Mi s-a părut mai mult decât acceptabil, dat fiind faptul că Singapore nu e un oraș ieftin (chiar scump, comparat cu multe orașe mai dezvoltate din Asia) și chiar dacă ar fi fost mai mult, tot îl alegeam pentru că voiam neapărat să ajung în oraș. Îmi era dor de Asia- știu că sună pretențios, dar chiar îmi era, ce să fac !?! Ne-a strigat numărul de taxi, s-au deschis ușile și paaac, am simțit direct valul acela de căldură amestecată cu umezeală, plus mirosul de Asia, pe care chiar nu știu cum să-l descriu, e vorba de mirosul de altfel pe care-l simți când ajungi în locuri atât de diverse. Fiecare loc cu mirosul lui! Cred că și Europa are mirosul ei specific, însă noi suntem așa de obișnuiți cu el, încât nu ne dăm seama. Chiar o să vreau să întreb persoane de pe alt continent dacă și lor li se pare diferit aerul când vin la noi.  Nu am fost în multe locuri diferite de Europa, dar în Asia, în Tunisia, ba chiar și în Tenerife (care e altceva în peisajul european), aerul mi s-a părut altfel. Hmmm, să-mi ziceți dacă și voi ați avut aceeași percepție…

Se întunecase (la 7 seara e deja  întuneric acolo), deci nu am mai reușit să văd mare lucru pe drum, în afară de luminile clădirilor, dintre care, se distingea clar, clădirea simbolică a orașului: Marina Bay Sands! uimitoare, mândră, măiestrie arhitecturală, transformată în hotel și casino pentru oamenii cu buzunare mai generoase. Sands….Ei lasă Marina, că te vizitez eu chiar de a doua zi, plus cât mai mult din orașul acesta minunat care se arăta prin geamul mașinii! hai, că imediat era dimineață…

Hotelul la care am stat noi, a fost trecut pe lista mea personală care începe cu ”cel/cea mai” la categoria cea mai mică cameră de hotel în care am stat vreodată: un pat, o placă de lemn pe post de birou și gata! scoteam valiza de sub pat și adio spațiu! trebuia să stăm pe rând în cameră, unul ieșea pe hol- nici chiar așa, dar nu sunt departe de adevăr! Știți jocul acela, Twister, în care, pe un fel de covor, trebuie să atingi o anumită culoare astfel încât ajungi să fii răsucit și încâlcit cu ceilalți jucători ? ei bine, așa m-am simțit! o cameră extrem de mică, cu o baie la fel. Și să nu vă închipuiți că am stat în cine știe ce amărăciune de hotel: avea patru stele și era în zona centrală- ca să nu pierdem timp cu transportul. Doar că, după modelul pe care l-am regăsit și în Hong Kong, așa sunt camerele la ei. Economie de spațiu, doar și țara e mică! Bine, sunt sigură că se găsesc și mai mari, însă pentru mai mult spațiu, scoți și mai mult din buzunar. Iar noi deja dăduserăm 90 de euro pe noapte (cu greu găsești mai ieftin), și cum intenționam să umblăm de dimineața până seara (ceea ce am și făcut), nu avea sens să cheltuim mai mult pe cameră. Locația a fost excelentă, în apropiere de metrou sau chiar la pas de zona cu Marina Bay.
Chiar dacă m-aș fi putut da obosită după drum, am lăsat repede bagajele și am pornit pe străzi, să explorăm puțin zona. Străzi pline cu lume (zona Bugis), mâncare (ce pește buuun am mâncat, yammmyyy- vă zic despre mâncare altădată), căldură plăcută, piuneză pe o țară nouă…bine te-am găsit, Singapore!!! abia am așteptat să treacă noaptea să mă mă avânt și mai bine în explorarea orașului..abia aștept să vă povestesc!

[google-map-v3 shortcodeid=”f1b6450ec0″ width=”600″ height=”350″ zoom=”12″ maptype=”roadmap” mapalign=”center” directionhint=”false” language=”default” poweredby=”false” maptypecontrol=”true” pancontrol=”true” zoomcontrol=”true” scalecontrol=”true” streetviewcontrol=”true” scrollwheelcontrol=”false” draggable=”true” tiltfourtyfive=”false” enablegeolocationmarker=”false” enablemarkerclustering=”false” addmarkermashup=”false” addmarkermashupbubble=”true” addmarkerlist=”Singapore, Singapore{}7-default.png” bubbleautopan=”true” distanceunits=”miles” showbike=”false” showtraffic=”false” showpanoramio=”false”]