Pe la mijlocul vacanței din zona Lisabona- Estoril, am planificat o escapadă în Algarve, regiune aflată în sudul Portugaliei. Hotelul îl aveam rezervat din țară, printr-o agenție, așa că am închiriat o mașină pentru două zile și am luat A2, autostrada care duce spre sud. Știu că pe națională poate ar fi fost mai frumos, ne-am fi oprit în mai multe locuri și sigur mai interesante (nu benzinării), însă cum aveam doar două zile prevăzute, voiam să mergem țintă la Algarve, să ne bucurăm de plajele aurii de acolo, de frumusețea peisajului cu stânci scăldate de valuri și să descoperim locuri care să ne surprindă! Locuri precum cel din imaginea aceasta:
Am ajuns pe grabă la hotelul din Faro, doar cât să ne lăsăm bagajele, să ne reîmprospătăm după drum și căldură, și am pornit în căutarea plajelor mult lăudate din această zonă. Ah, uitam să vă zic: cum hotelul l-am luat printr-o agenție de acasă, am prins ceva ofertă- cred că era de la Dertour( apropo, mi se întâmplă des să mă mir de ofertele bune pe care le pot avea nemții, comparativ cu cele de la noi, legat de prețurile vacanțelor, de zici că situația salariilor ar fi invers…în fine…)- plătind, în 2010, vreo 50 €/noapte, în condițiile în care la recepția lor era 110 €, în iulie, în sezon (acum am văzut că prețurile au mai scăzut, sunt undeva pe la 40- 50 €/ noapte, on line, la acest hotel). Îmi amintesc când am dat rezervarea, cum au început să discute între ei și se tot mirau pe limba lor, de cât au dat băi, frate portugues, ăștia pe cameră…eu înțelegând, nu-i așa, portugheză, precum spaniolă și italiană, ca orice român care se respectă :)))))). Mă aștept să adăugăm și turcește pe listă, în curând, dat fiind succesul lui Suleyman Magnificul. 🙂
După cum ziceam, ne-am pornit spre plajă. Am ieșit din Faro și am luat-o înspre est, urmând țărmul. Undeva și undeva, tot se face un drum spre o plajă, nu? La un moment dat, ghidați de GPS, de semne și de oamenii echipați de plajă pe lângă care treceam, am cotit-o spre stânga și am ajuns în parcarea de la Pedras del Rei. Habar nu aveam unde am ajuns sau cum va fi plaja. Dar nu-mi păsa câtuși de puțin! Soare, vară, vacanță și de mă pierdeam zile întregi pe acolo, nu m-ar fi interesat! Am observat că lumea se deplasa cu un trenuleț, descoperit, cu vagonașe așa cum avea titicarul pe vremuri la mare (apropo, oare mai e?), numai că, evident, pe șine. Aflăm că duce la plajă, plătim biletul- aproximativ 1,20 €/ tură, parcă- și pornim. Ulterior, aveam să dăm și un nume zonei care se deschidea înaintea noastră: Ria Formosa, un ansamblu de lagune și insulițe, care se întinde pe aproximativ 170 km2, devenit parc natural în 1987. Pe alocuri apă, apoi uscat arid, o combinație frumoasă, o plimbare care mi-a rămas în minte și pe care v-o recomand să o încercați în vacanța din sudul Portugaliei. Am văzut că sunt șine pentru două trenulețe- și chiar ne-am întâlnit și cu cel care se întorcea- deci timpul de așteptare e redus. Pe lângă varianta cu trenulețul, se poate ajunge la plajă și pe o potecă frumoasă, paralelă cu traseul trenulețului; durează cam 10-15 minute.
Ah, și plajaaaa!!! Se numește Praia do Barril (vezi aici și aici) și e super frumoasă! Foarte curată, luuuuungă, lată cu bun simț, loc pentru toată lumea. Și era lume, nu exagerat, dar nici puțină! Parcă nu mă așteptam, așa, după plimbarea aceea prin lagună, liniște, doar glasul roților de tren, să dau peste oameni. În sinea mea, cred că mi-aș fi dorit să ajung pe o plajă pustie…Cumva, am și ajuns. Da, erau oameni, dar la altceva mă refer: erau doar vreo două- trei terase/restaurante, liniștite, decorate simplu de tot și fără muzică să înnebunești de cap. Relaxare totală! Un grătar aprins pe care se pregătea peștele comandat de turiști. Acolo am mâncat pentru prima data doradă, și nu oricum: proaspătă, pe grătar, în bătaia vântului de sud portocalian, stropită din plin cu lămâie. O nebunie pentru care m-aș urca pe un covor zburător care să mă ducă într-o clipă acolo, să reiau experiența! Apa oceanului, mai caldă cu vreo-două trei grade față de cea din zona Estorilului. În sensul că, am putut intra până la brâu, nu doar până la genunchi…:))) și asta în iulie, cu 40 de grade afară. Am înțeles căîn septembrie e mai bună apa de scăldat…? Poate o fi și în iulie și am avut noi ghinionul să o prindem mai rece? Aștept păreri! 🙂 Cât despre sălbăticie, sunt sigură că poți s-o găsești dacă te duci, mai încolo de zona aceasta din apropierea opririi trenulețului…așa că totul e acoperit!
Vestea proastă e că fix de pe acea plajă nu am poze. Știu, aiurea! Nici mie nu-mi vine să cred că, prinși cu frumusețea locului, am uitat să facem poze…Poate vă ajută pozele de pe linkurile pe care le-am adăugat aici în povestire; de aș putea să redau vizual amintirile pe care le am de acolo, aș face-o cu mare drag!
Când soarele dădea să apună, ne-am întors cu același trenuleț la mașina lăsată în parcare și am pornit spre Santa Luzia, un sat (sau orășel?) de pescari aflat la vreo 2 km. În zona unde se îmbină laguna cu uscatul, se află o lungă alee de lemn, destinată plimbatului. Ceea ce am și făcut, savurând o înghețată, privind apusul și bărcile nemișcate pe apa lagunei… Ceea ce vă doresc și dumneavoastră!
Piuneză din vacanță în Portugalia – iulie 2010
[google-map-v3 shortcodeid=”ae9c44d16f” width=”600″ height=”350″ zoom=”12″ maptype=”roadmap” mapalign=”center” directionhint=”false” language=”default” poweredby=”false” maptypecontrol=”true” pancontrol=”true” zoomcontrol=”true” scalecontrol=”true” streetviewcontrol=”true” scrollwheelcontrol=”false” draggable=”true” tiltfourtyfive=”false” enablegeolocationmarker=”false” enablemarkerclustering=”false” addmarkermashup=”false” addmarkermashupbubble=”false” addmarkerlist=”Santa Luzia, Portugal{}7-default.png” bubbleautopan=”true” distanceunits=”miles” showbike=”false” showtraffic=”false” showpanoramio=”false”]