Navigation Menu
Pregătiri înainte de Singapore…

Pregătiri înainte de Singapore…

on 28 Jul 2014 in *Din lumea mea, *Organizarea vacanței, Singapore | 4 comments

Gata, m-am întors și am la povești să ne tot ajungă până la iarnă !!! hai, poate nici chiar așa… 🙂

Vă mai țin puțin în priză până la poveștile de acolo și vă spun câte ceva despre pregătirile dinainte. Vacanța ne-am planificat-o cam târziu pentru o destinație așa îndepărtată. Cam cu o lună și ceva  înainte ne-am hotărât și ne-am luat biletele. De data aceasta am cumpărat biletele de avion prin agenție, iar hotelurile prin booking, pentru că nu mi-a plăcut ce am primit ca ofertă de la agenție.  Detaliile logistice le găsiți aici, și o să revin și cu impresii despre fiecare.

Dar înainte, să vă spun prin ce frământări am trecut… :)) pentru că așa e omu` : dacă nu are,  caută !

Am luat avionul din Budapesta, pentru că mi se pare mult mai la îndemână din Cluj, față de aeroportul din București. Am ajuns ușor, direct cu un microbuz, care ne-a lăsat fix la ușă. Până acum, obișnuiam să mergem cu trenul, fie cu schimbare în Puspokladany, fie la Budapesta și înnoptat la prieteni, însă de data aceasta am optat pentru microbuz, pentru că am plecat destul de obosiți în vacanță, și nu am mai avut energie de prea multe manevre. Partea bună e că am hotărât să mergem cu un singur bagaj de cală, pentru amândoi, ceea ce a fost o performanță pentru mine pentru că am reușit să fiu foarte selectivă la haine, am pus strictul necesar și deși aveam dubii că o să fie bine, la final mi-am dat seama că mi-au fost de ajuns toate și nu am mai avut nevoie de nimic! Am insistat în Budapesta să îmi înfoliez bagajul, din două motive. Primul vine de la faptul că am luat trolerul meu, maaare și roz, foarte sensibil, care se murdărește foarte repede. Roz bonbon de fetițe cu fundițe. Ceea ce nu prea sunt eu genul, dar no, e aparte în mulțimea de bagaje negre, iar cadoul e cadou…

Îmi amintesc și acum Crăciunul când l-am primit în dar. Mama, curioasă din fire (ca toate mamele mă gândesc?) m-a întrebat ce am primit cadou de Crăciun, de la Andrei. Răspunsul a venit fără ezitare: ceva pe patru roți ! Stupoare, freamăt, ochii mari, tăcere indusă de surpriza neașteptată. Continui…rozzz ! Ochii și mai mari, tăcere și mai apăsătoare! Ei, vezi că se poate? O las să mai fiarbă puțin, apoi izbucnesc în râs : un troler !!!  Râdem amândouă de ne prăpădim !!! Apropo, eu  am primit trolerul ăsta foarte mare, în timp ce el și-a luat unul mic, pe motiv că nu-i place să care și nu are nevoie oricum…ia ghiciți cine mă întreba peste câteva luni dacă poate să mai pună câteva chestii în bagajul meu pentru că nu îi mai încap lucrurile într-a lui? Hm…? dar nu-i nimic, că astfel am putut să invoc apoi motivul că e prea greu și trebuie să facem schimb, așa că dacă la un moment dat, într-un aeroport veți zări un băiat cu un bagaj mare roz bonbon  și  o fată cu o gentuță mică neagră, să știți că noi suntem :))

Al doilea motiv pentru care am insistat să înfoliez, a fost sugerat de un pitic. Unul din gașca care stă la mine pe creier. Gașca asta e de vină pentru unele decizii sau reacții de-ale mele, nu eu…clar ! Așa că piticul meu de serviciu, de data aceasta, după ce a citit cinșpe mii de articole pe bloguri și forumuri legate de Singapore, asupra  interdicțiilor de acolo, despre sancțiuni și pedepse, a rămas agățat de faza aceea cu pedeapsa capitală pentru trafic de droguri. Și asta nu că aș avea eu vreo legătură cu așa ceva, însă pe forumurile de care povesteam se ajunsese la povești de genul că fiți atenți să nu vă strecoare cineva ceva în geantă sau cei care urcă bagajele în avion sunt implicați în așa ceva, le deschid, pun înăuntru, degeaba le înfoliați, au și ei așa ceva în spate și înfoliaza la loc, iar partenerii lor de afaceri din celelalte aeroporturi le deschid și….și o mie și una de nopți!!! O serie de povești care m-au făcut să-mi țes în minte cele mai sumbre scenarii. Îi scriu Ancăi care fusese deja, o întreb, mă mai liniștește că nu e chiar așa€. Buuun, vreți măsuri de precauție? luăm!!! Păi cum să nu-ți iei măsuri de precauție când ai un bagaj roz în marea de bagaje negre ??? Ziceți și voi ! Îmi și imaginam cum decurge discuția dintre cei doi ”parteneri de afaceri”: – Vezi că l-am pus în cel roz, over ! – Roger that. Bagaj roz reperat !

Așa că în prima fază am pornit operațiunea ”lacătul”. Pentru că da, din păcate, până acum am călătorit tot fără. Ce contează că am mai fost în Asia de două ori, unde poate erau aceleași pedepse, am fost o rebelă fără minte :))). Așa că i-am testat nervii lui Andrei până când m-am hotărât din multitudinea de lacăte găsite pe care îl vreau. Rezistă destul de bine. Nervii lui Andrei. Că lacătul până la urmă nu putea să fie unul prea greu că trăgea la kilogram :Š)) Apoi, am zis că voi avea lacătul și vom și înfolia bagajul. Bun plan, dublă protecție ! Și poate că o să pun și un mic semn, undeva, gen o bucățică mică, mică de ceva material, să văd eu dacă cumva îmi schimbă ei folia…:) Deja  planul meu aducea a reclamă la Rexona, cu protecția mea cu tot! Hmmm,  piticul meu voia mai mult ! Mai mult ??  așa că l-am întrebat pe atotdeținătorul Amazon ce soluții de protecție bagaj îmi oferă. Și mi-a arătat : o frumoasă centură cu cifru care se trece undeva pe la mijlocul bagajului, pe sub mâner€. Andrei, ce ar fi să o comandăm și pe asta ??? până aici mi-a fost! a încercat să mă facă să vizualizez imaginea bagajului meu super securizat, cu zeci de chestii pe el, nici nu ar trece neobservat….nuuuuuu ! Gata, m-am potolit și am rămas doar la lacăt și folie.

La aeroport, ne-am și semnat pe el. :))) Ia să văd eu cine mai face semnătura dintr-asta, să vedeeeeem ? Ba chiar i-am făcut și poze :Š)). Da, știu, sunt nebună. Sau poate nu? :Š)) asta ca și în bancul  acela cu doctore, am o problemă, sunt indecis….sau poate nu?

Totul a fost o exagerare desigur, bagajul a ajuns cu bine la Singapore fără nicio altă poveste. Ba mai mult decât atât, la întoarcere, plecarea din Singapore a fost de la terminalul 1, iar aparat de înfoliat era doar la terminalul 3. Și deși se ajungea relativ ușor, am zis să nu mai mergem și să-l lăsăm așa, doar cu lacătul. Eram mai relaxată, doar mergeam în Europa, unde nu sunt chiar așa de nebuni cu chestiile astea… Drept urmare, în Budapesta bagajul meu nu mai era roz, ci gri spre negru. Poate trebuia totuși să înfrunt comoditatea și să merg până la T 3 să-l împachetez, nu ?

    4 Comments

  1. Hmm… Şi eu credeam cã sunt prea obsedat de securizarea bagajelor :)) semnatura pe folie a fost cireasa de pe tort :))

    • :))))

  2. ar fi amuzant sa vad intr-o buna zi intr-un aerport baiatul cu bagaj roz si fetita cu geanta mica, poate ne intersectam intr-o zi 🙂

    • 🙂 poate, poate, lumea e mica!

Post a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Abonează-te

Primește fiecare articol direct pe email.