Navigation Menu
La piața de noapte din Krabi

La piața de noapte din Krabi

on 12 Jun 2014 in Krabi | 0 comments

După cum am promis data trecută, revin cu continuarea poveștii legată de excursia pe care am ales-o pentru o după-masă în Krabi, și care a început cu Tiger Cave temple și o priveliște minunată, după cum ziceam și aici.

Deja se lăsase seara când am plecat de la Tiger Cave înspre Krabi- orașul, pentru că toată acțiunea de care v-am povestit până acum și aici și aici, se întâmplă în regiunea Krabi.

Seara, (nu cunosc frecvența, s-ar putea să fie în fiecare seară, dar nu sunt sigură), după ce se mai domolește căldura, începe piața de noapte. Nu mai fusesem până atunci la o asemenea piață pe timp de seară/noapte- tipice atât în lumea arabă, cât și în cea asiatică- în schimb văzusem multe prin documentarele de travel, așa că abia așteptam.

Bucuroasă că mă aflam acolo

Ca descriere generală, exact cum mi-am imaginat că va fi: multe tarabe, motociclete, agitație, mâncăruri și mirosuri care mai de care. Așa că, am trecut la căutarea detaliilor și la experiențele culinare. Am uitat să vă spun că ne-am dat întâlnire cu șoferul și soția sa, cam într-o oră și jumătate. Profitau și ei să-și facă cumpărăturile acolo. Prima dată, am dat o tură, să văd tot: fructe- vă amintiți povestea lor de aici, nu?, legume și plante, tarabe cu mâncare gătită pe loc, cu mese și scaune, ca să te simți cât mai comfortabil până mănânci.

Tarabele și motocicletele

Fructe, multe fructe!!!

Prietenul meu s-a hotărât repede: un pește cu orez, ceva salată și o apă. Preț total, aproximativ 8 lei, după conversiune. Halucinam…! Nu îmi venea să cred! În Ao Nang, unde ajunsesem prima dată în vizită în Thailanda, prețurile erau puțin mai mari- oricum mici pentru cei care sunt obișnuiți cu prețurile de Europa de Vest să zicem, sau chiar de la noi din unele restaurante- așa că, comparând, nu-mi venea să cred! Se vedea clar că localnicii erau principalii consumatori, iar prețurile erau adaptate veniturilor lor.

Eu nu m-am hotărât cu una cu două. Așa că domnul de acolo, văzându-mă indecisă, mi-a dat o lingură și m-a încurajat să gust din tot și să mă decid după. Drăguț, nu? :)Š Totuși, pentru că am combinat în cinci minute foarte picant, picant, dulce, acrișor etc, nu mai știam care și cum e cu adevărat la gust. Cam așa ca atunci, când intri într-o parfumerie și miroși o grămadă de parfumuri, că la un moment dat ești zăpăcit cu totul de varietate și nu-ți mai dai seama de nimic. Cam așa și eu. Dar cum nu puteam aplica aceași fază ca într-o parfumerie- sunt zăpăcită, mă iau și plec- pentru că mi-era foame, am ales un fel la întâmplare: orez cu pui cu cocos. A fost bun, însă nu într-atât pe gustul meu, încât să-mi rămână în minte peste timp (ca toate felurile cu peste mâncate acolo, de exemplu, și la amintirea cărora îmi plouă și acum în gură- trebuie să vă povestesc și despre asta cândva). Prețul la fel de mic.

Puiul cu cocos

Însă deserturile care au urmat, au compensat pentru tot, ca și gust și amintire. Printre tarabele de acolo, am observat una a unor tinere care vindeau multe dulciuri, cred eu, tradiționale și făcute poate de ele? Am cumpărat la nimereală ceva, care avea cocos deasupra. Din păcate nu știu cum se numește. Poate mă ajutați voi, vă rog? Înăuntru fiecărei bile era un sirop dulce, dulce și ceva bucățică de fruct, am identificat eu. Oricum au fost ciudate ca și textură: cămășuța în care erau îmbrăcate, era foarte subțire, gelatinoasă, ușor de spart (nu ca Rafaello, deși seamănă ca aspect exterior). Delicios!!! Cred că am dat un leu sau doi ca echivalent…

Desertul-minune 1

După ce am mâncat și ne-am mai învârtit pe acolo, ne-am întâlnit cu șoferul și soția sa și am pornit spre mașină, însă pe o altă stradă, față de cea pe care ajunsesem la piață. Acolo era din nou forfotă- era zona cu jocuri, mini-bărulețe improvizate, baloane, haine de vânzare etc. La un moment dat, am văzut coadă la o tarabă unde se vindea ceva de mâncare. L-am întrebat pe domnul șofer ce era acolo, iar dânsul ne-a încurajat să stăm și noi să cumpărăm, pentru că era ceva good, goooddd, după cum zicea el. Așa că am cumpărat o cutie plină cu dintr-astea- ceva dulce, foarte bun într-adevăr, bunătăți pe care le-am împărțit frățește, la patru. Nici acest desert nu știu cum se numește, deși am dat peste o poză cu el pe grupul Thailanda, te iubesc! moderat de Tedoo– Brad Florescu.

Desetul-minune 2- sau ce-a mai rămas din el, de fapt… 🙂

 

Strada de întoarcere la mașină

Tarabă

Mâncare bună, agitație, culoare, râsete, oameni veseli, cam așa mi-a rămas în minte, prima mea incursiune într-o piață de noapte. Recomand!

Post a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Abonează-te

Primește fiecare articol direct pe email.