Am fost în Asia. Din nou. :))) Râd pentru că dacă m-ați fi văzut ce hotărâtă eram la începutul anului trecut, ca în 2015 să mă duc prin alte părți ale lumii, să ajung pe un continent nou…de neînduplecat, vă spun! Ahaaaam. Până am dat cu ochii de oferta de la Qatar din iulie. Și din două-trei mișcări, eram cu biletul de Bangkok cumpărat. De neclintit, vă spun! Mda…gândul că aș putea să revăd Thailanda m-a făcut să uit total de rezoluția de la începutul anului.
Cum deja e vreme numai bună de vizitat Thailanda, pe lista punctelor de interes din Bangkok, rezervă-ți o jumătate de oră/ o oră și 100 de bahți (aproximativ 3 euro) și pentru casa lui Jim Thompson. După ce lași la o parte forfota de pe Rama I și mall-urile din apropiere, pe o străduță lăturalnică a Bangkokului, ai ocazia să pătrunzi într-un spațiu arhitectural autentic thailandez. Pe lângă alte preocupări avute de-a lungul timpului, Jim Thompson, om de afaceri celebru în Thailanda și nu numai, în anii `50- `60- cel mai celebru american care locuia în Asia în acea vreme- care și-a concentrat eforturile pe revitalizarea industrei mătasei din țară; a înființat Thai Silk Company, a reinventat nebunia de culori care e acum reprezentativă pentru țesăturile thailandeze, dar mai ales, a ajutat familiile să obțină un venit din această activitate, permițându-le să lucreze acasă, și nu în fabrici.
După cum am promis data trecută, revin cu continuarea poveștii legată de excursia pe care am ales-o pentru o după-masă în Krabi, și care a început cu Tiger Cave temple și o priveliște minunată, după cum ziceam și aici.
Deja se lăsase seara când am plecat de la Tiger Cave înspre Krabi- orașul, pentru că toată acțiunea de care v-am povestit până acum și aici și aici, se întâmplă în regiunea Krabi.
Seara, (nu cunosc frecvența, s-ar putea să fie în fiecare seară, dar nu sunt sigură), după ce se mai domolește căldura, începe piața de noapte. Nu mai fusesem până atunci la o asemenea piață pe timp de seară/noapte- tipice atât în lumea arabă, cât și în cea asiatică- în schimb văzusem multe prin documentarele de travel, așa că abia așteptam.
Cum am promis aici, trebuie să povestim separat despre fructele pe care le-am descoperit în Thailanda. Așa că am revenit! Nu știu dacă toate fructele pe care le-am gustat acolo, și-au găsit deja o traducere și în română. Multe au preluat denumirea general folosită. Cu voia voastră, nu o să mă stresez prea mult că găsirea traducerii în română.
Despre Thailanda, citisem și că e un paradis al fructelor. Așa că abia am așteptat să ajung acolo să le încerc ! pe toate, după capul meu ! Însă nu mi-am putut închipui varietatea pe care o găsești acolo, culorile, gustul aparte, dar mai ales sortimentul atât de variat față de fructele pe care le producem noi, în Europa. La început, mi-am propus să încerc măcar câte un fruct nou în fiecare zi. Apoi, după câteva zile, nu am mai ținut cont de asta : cumpăram de toate, chiar dacă deja nu mai știam dacă le-am încercat sau nu. Sau din contră, îmi plăcea vreunul atât de mult, încât mai vroiam. Prețurile erau mai mult decât accesibile, iar când mă gândeam cu cât se vând în Europa unele fructe exotice, chicoteam în sinea mea de bucurie, pentru oferta din fața mea.
Read More
Amatori de înălțimi, nu puteam rata o urcare pe cea mai înaltă clădire din Thailanda : Baiyoke Tower 2. Este și un 1, care a rămas în urmă ca și înălțime… Și iată-ne, așadar, în Bangkok, pe Ratchaprarob Soi 3, Pratunam, înarmați cu 300 de bahți de persoană, gata să urcăm. De jos, nu vezi cine știe ce, eventual reclama care trona atunci pe clădire…acum pentru cine mai e oare ?
Read More
Trust me, it’s paradise. This is where the hungry come to feed. For mine is a generation that circles the globe and searches for something we haven’t tried before. So never refuse an invitation, never resist the unfamiliar, never fail to be polite and never outstay the welcome. Just keep your mind open and suck in the experience. And if it hurts, you know what? It’s probably worth it.
Ca să ajungem pe faimoasele insule Phi Phi, situate în marea Andaman, am luat un feribot din Phuket, unde urma să petrecem două zile. Dar nu oricum…
Arhipelagul Phi Phi include mai multe insule, dintre care cele mai renumite și vizitate sunt Phi Phi Don (locuită) și Phi Phi Leh (nelocuită, declarată Parc Național).
Am venit pe Phi Phi doar cu câte un rucsac mic, fiecare. Bagajele ni le lăsaserăm la hotelul din Phuket. Nici nu era potrivit să le avem după noi, pentru următoarele două zile, și veți afla și de ce…
Odată ajunși pe insula locuită, am petrecut câteva ore acolo, așteptând să vină momentul în care vom lua vaporașul spre Phi Phi Leh, unde urma să rămânem până a doua zi.
Când am ajuns pe aeroportul din Krabi, deja se lăsase seara. Am luat un taxi până în Ao Nang, care era la aproximativ 30 de km (taxiurile sunt foarte ieftine, nu-mi mai amintesc cât a fost, însă țin minte că în Bangkok am luat la un moment dat un taxi de la hotel până la Marele Palat, adică vreo 8 km și ne-a costat echivalentul a 7 lei).
Nu-mi mai amintesc ce am văzut pe drum până la hotel, pentru că nu am putut să mă obișnuiesc cu faptul că se circulă pe partea stângă și eram destul de atentă la drum- de fiecare dată când venea o curbă, uitam să respir, am pus frână de câteva ori, am schimbat viteze imaginare și mă relaxam doar când se depășea, pentru că mi se părea că atunci e normal. La noi e invers, depășirile îmi ridică nivelul de atenție.
În momentul în care am ajuns în fața hotelului și am deschis ușa de la mașină, m-a pălit aerul cald și foarte umed, ochelarii mi s-au aburit instantaneu, mi se părea că mi s-a umezit brusc părul și că nu pot să mă satur cu aerul pe care-l respir. Astea sunt primele senzații pe care mi le amintesc legate de Thailanda. În zilele care au urmat, m-am obișnuit cu noile condiții.
Planul îl aveam de câteva luni bune : trei zile în Bangkok la dus, șapte zile în Phuket și insulele Phi Phi, și din nou, trei zile în capitala Thailandei, la întors. Plecarea era stabilită la finalul lui octombrie 2011. Câtă emoție ! urma să fiu pentru prima dată în Asia !
