Când am început să caut cazare pentru city break-ul în Istanbul, m-am oprit asupra a două zone: Taksim și Sultanahmet. Și cum nu reușeam să mă decid, am întrebat și eu lumea care a mai fost, ce îmi recomandă. Majoritatea Sultanahmet. Motivele erau simple și bune: partea veche a Istanbulului, cu multe din principalele obiective la doi pași, ușor accesibilă cu mijloacele de transport în comun. Așa că după câteva seri de căutat cazare (am fost patru, trebuia să fie o alegere agreată de toată lumea), la final ne-am hotărât să ne facem rezervare la hotelul Sayeban, din mai multe motive, printre care:
- era la aproximativ 500 m de principala stradă din zona Sultanahmet (Yeniceriler care se continuă cu Divan Yolu)
- prețul era foarte bun (180 euro pe patru nopți, camera dublă cu mic-dejun inclus)
- nota de pe booking se încadra în zona fabulos, cu 8.6
- anulare gratuită, în cazul în care ne răzgândeam (desigur, până înainte cu 48 de ore față de ziua sosirii)
- opinii bune ale celor cazați acolo, atât pe booking cât și pe tripadvisor
- camere acceptabile -doar nu îmi petrec ziua în cameră, când sunt în city break (și nici în rest de fapt)
- o priveliște superbă asupra Bosforului, de la ultimul etaj de unde se lua și masa (asta ca bonus)
Gata, Sayeban a rămas! Despre cum am ajuns acolo, v-am povestit aici. Despre ce am găsit de fapt, vă spun acum.
Plusuri:
- cei de la recepție erau foarte politicoși și dispuși să-ți explice foarte răbdători tot ce doreai să afli ca și obiective, pe hartă.
- micul-dejun a fost acceptabil. Nu cu multe variante, dar nici să mă plâng neapărat
- priveliștea de sus, era într-adevăr frumoasă
- pe timp zilei, strada unde era situat hotelul era foarte interesantă: cu mulți localnici, destule restaurante, magazine și ateliere (în special pentru confecții de pantofi)
Minusuri:
- acei 500 de m erau de fapt pe o străduță în pantă. Și nu una ușoară! Nu mi-a trecut prin cap să verific harta și ca și teren. Așa că am avut ce urca și coborî la ea în cele patru zile de ședere!
- 500 de m față de strada principală, unde era și bazarul, e puțin ca distanță, însă nicăieri nu era specificat că după vreo 200 începea favelas-ul. Și să vezi ce distractiv e să te întorci pe la vreo 10-11 seara la hotel și să treci printre grupuri-grupuri care te măsoară oarecum. Și dacă nu te măsoară, atmosfera te făcea cumva să te simți măsurat…Într-o seară chiar am asistat la o scenă în care trei au pus la pământ pe un al patrulea, iar în lumina felinarului, la gâtul acestuia din urmă, a sclipit frumos ceva de metal. În timp ce i-a fost smuls ceva din mână…Strada plină, nimeni nu s-a băgat. Probabil au avut ei ceva de împărțit și nu am asistat la un jaf. Deși nu înțelegeam ce ziceau, m-am oprit în prima fază curioasă să văd ce se întâmplă. Când prietenii mei au observat cuțitul la gâtul celui de jos, s-au îndepărtat și și-au văzut de drum. Eu, gură-cască să văd ce urmează… După ce m-au strigat apăsat și amenințător, m-am dus și eu după ei, dar bombănind că voiam să văd ce se întâmplă (whaaaat? oricum mai era lume care se uita… hi hi hi— uneori fac niște faze total lipsite de rațiune…tz tz tz!).
„-Stați liniștiți că era o foarfecă, nu un cuțit…(de parcă asta nu putea fi folosită ca și armă, dar no…)
-Da, Oana, și tocmai am asistat de fapt la o încăierare a croitorilor (dacă tot eram pe o stradă cu ateliere) care nu s-au înțeles asupra modelului pe care să-l facă…” :))) râs pe moment, teamă prelungită pentru tot restul șederii, după ce-ți trec momentele de prostie inocență și realizezi că de fapt nooooottttt goooood!!!
- în prima zi, când am sosit (pe la vreo 17) ni s-a spus că nu putem să ne luăm camerele deoarece sunt ceva probleme și că e posibil ca lucrările să se termine pe la vreo 12 noaptea. Aveam ca opțiune să așteptăm sau ne ofereau camere, tot într-o clădire care le aparținea, aflată la câțiva metri distanță. Am preferat ultima opțiune.
- în prima seară, inițial nu am avut apă caldă. Apoi, la scurt timp nu am mai avut nici rece. Cică ar fi venit ambele la un moment dat, însă eu treceam deja la visul nr 4 probabil
- a doua zi, camerele rezervate au fost gata. așa că am revenit la hotel: camere acceptabile, ca în poze, însă ferestrele dezastru- nu izolau deloc suntele de afară! Și era destulă gălăgie, mai ales cu chemările la rugăciune de la 5 sau 6 dimineața. Apoi, cred că chiuveta din baie a fost inițial prevăzută pentru casa piticilor din Albă-ca-zăpada. Sau au prins-o la ofertă la raionul cu articole pentru grădiniță…sau whatever! era MICĂ!!! atât de mică și de îngust spațiul încât nu reușeam să mă spăl pe față fără să mi se prelingă apa pe brațe în jos….
- într-una din seri, s-a luat din nou apa; a venit înapoi după miezul nopții…
- uscătorul de păr, acela standard, fixat în baie, era stricat așa că i-am rugat să-mi aducă unul de rezervă. Nu aveau. Mi-au dar cheile de la o altă cameră de unde tocmai plecase cineva — încă nu era curățată camera- și l-am folosit pe cel de acolo
- am auzit că alți turiști veniseră la recepție să reclame că nu le funcționează toaleta. Bine că noi nu am avut și problema asta!
- la final, deși noi nu specificaserăm cum vrem să plătim și după ce prietenii cu care am fost reușiseră să negocieze o reducere, într-un final, fără să ne întrebe, și-au lua banii direct de pe card…
Nu e ca și cum mă așteptam la cine știe ce condiții (mai ales la prețul mic pe care l-am plătit- apropo, acum înțeleg de ce; ceea ce nu pricep totuși e de unde nota mare pe booking?!?) dar mă așteptam să am parte măcar de siguranță, apă rece și caldă și eventual liniște în cameră. Ceea ce nu s-a întâmplat. Așa că data viitoare când mă mai duc în Istanbul, voi cerceta și mai bine aceste aspecte, voi alege un hotel fie la strada principală, pentru că într-un final, Sultanahmet e o alegere bună, fie o să încerc Taksim. Sau dacă aveți alte recomandări, la prețuri rezonabile pentru un city break fără figuri și aroganțe, vă rog să le împărtășiți cu mine.
Read More