Poveștile mele despre cazarea la Viena

Haideți să vă povestesc despre experiențele mele cu cazarea la Viena. Zic experiențele, pentru că au fost 4 cazări la număr, în 3 sejururi- vă povestesc imediat cum de am stat la două hoteluri în aceași vacanță. Acum, Viena pentru noi, cei din Transilvania e un oraș “la îndemână`` de vizitat… fie pentru o vacanță (poate combinată și cu muntele) fie pentru un city break, fie doar pentru o zi, în trecere spre o altă destinație. Îmi place tare mult orașul și chiar dacă am fost de multe ori, mă duc de fiecare data, când se ivește ocazia, cu plăcere.

Sofitel-Viena
Sofitel-Viena

Prima mea experiență legată de Viena merge undeva mult înapoi în timp, prin` 96, când am ajuns acolo cu școala (eram pe clasa a 6-a), împreună cu neobosita d-șoara profesoară de chimie Firuța (cei din Simeria știu bine despre cine vorbesc). Nu vă povestesc acum multe, pentru că vreau să mă limitez la cazare: ceva hostel (nu mai știu numele), vreo șase în cameră, paturi supra-etajate, curățenie lux. Țin minte cât mă tot minunam (și parcă le văd și acum) de barele verzi ale paturilor, atât de intense ca și culoare, lucioase, nimic zgâriat…nu mai văzusem până atunci așa ceva…! deh, România era încă după Revoluție. Totul a fost minunat, prin ochii de copil de atunci și de asemenea și în amintirile adultului de acum.

A doua cazare la Viena (că de trecut, am tot trecut prin oraș și l-am vizitat pe fugă, câte o zi), a fost abia în 2011. Strângeam de zor bani pentru Thailanda, care urma să se întâmple în octombrie, așa că bugetul de vacanța de vară nu era așa generos. Am zis totuși să nu stăm acasă și am hotărât să facem o vacanță la Budapesta (oricum, aceste câteva zile la prietenii noștri din Budapesta sunt deja tradiție, de multă vreme, an de an- mulțumim și vă pupăm!). Iar după weekendul la Budapesta, am hotărât ca lunea, să plecăm cu trenul la Viena (distanță mică, soluție perfectă) urmând să ne întoarcem iarăși spre final de săptămână, la Budapesta. Ok, plan făcut! Prietenu`mio zice că ar fi bine să ne găsim cazare la Viena prin agenție, și că se ocupă el. Buuun, facem și asta! Și se întoarce acasă, cu o ofertă (nu mai rețin prețul, nu era foarte scump, însă clar peste media unui preț pe care l-aș fi dat eu pe o cazare într-un oraș) ceva de genul, două nopți plătite, a treia gratis, la Sofitel. Fix în centru, fix de fițe, fix cum nu am mai fost, dar no…odată și-odată tot trebuia să am și asta bifat, nu? Așa că am zis…ok, facem și pe asta!!! Pac, pac, pac, derulăm scene, imaginați-vă noi la intrarea la hotel. Ușier, concierge sau cum i s-o zice, cu costum negru, gen smoking, pălărie înaltă, mănuși albe. Ne deschide ușile, intrăm, nici nu ajungem la recepție, sar alții doi să ne ia bagajele…să ni le ducă la recepție…Okkkk….hol- stil minimalist, rafinament și atmosferă distinsa, nu neapărat în elemente opulente în decorațiuni. Imaginați-vă: noi, în pantaloni scurți, tricouri, adidași, iar trolerele noastre departe de cinci stele.

Oamenii foarte drăguți, deși făceam puțin notă discordantă față de ceilalți turiști. Bine, față de ceilați turiști din lumea occidentală, că hotelul era plin și de arabi bogați cu nevestele și copii după ei. Dar cine poate să-mi spună mie că doamnele lor neveste nu aveau și ele pantaloni scurți și adidași pe sub îmbrăcămintea neagră..hm, hmm? cine, cine? (asta ca să mă consolez). Buuun, să revin: o blondă înaltă, subțire, deux-pieces și miștoooo, ne conduce în cameră. Insistă să-mi ducă troler-ul. Eu nu și nu….:))) Andrei vede că nu vreau așa că i-l pasează pe al lui :))). Deh, să merite și doamna banii pe care-i câștigă, nu? În lift, ne spune, în engleză, redau în română: am pregătit pentru voi o cameră albă. Avem două tipuri de camere, albe și negre, iar acum avem gata una albă. Mă bucur, fac cruce cu limba în cerul gurii, să nu fie așa evident, mulțumesc cerului, că nu prea aveam chef de o cameră all-black. Ajungem sus, deschide ușa, și mă năpădște albul! Zic, în gând: oare primim și ochelari de soare, că risc să-mi crească bolile de ochi de la atâta lumină.€Zâmbesc fals și politicos. Ne arată camera cu foarte mare entuziasm. Și mă pune păcatul să mă trezesc vorbind, uitându-mă la pereți. Redau în engleză, sună mai bine:

–          What happened to the walls? -io

–          This is art!- ea

No, să-mi trag palme…eu eram în stare să bag mâna în foc să zic că fie cineva a luat un creion B2 și s-a jucat pe perete, fie cineva a luat o bicicletă și tot a pus frână scurtă, la altceva nu mă puteam gândi atunci!€No, ziceți și voi!

Camera albă
Camera albă
ARTA
ARTA
Priveliștea de la geamul camerei
Priveliștea de la geamul camerei

Trec peste moment, nu mai zic nimic către doamnă. Oare de ce nu am tăcut ca-n lift? Adică, eu nu sunt genul înnebunit după artă,însăîmi plac și mie multe din acest frumos domeniu, în special cele ce țin de zona clasicului. Însă acest stil de artă se încadra în cealaltă categorie, cea neînțeleasă pentru mine. La fel ca și câteva din tablourile de la Albertina, gen un punct roșu pe un fond galben (și atâââât), la care priveau admirativ, câțiva vizitatori ai galeriei. Prima dată, m-am tot învârtit pe lângă ei, că nu știam la ce se uită. Am stat și eu și am privit, poate, poate reușeam să văd altceva..nop…am cedat și am plecat când unul dintre ei și-a scos blocul de desen să redea ceea ce vedea în tablou !?!.Nu pot, nu pot, ce mai!

Să revin la hotel: sărind peste șocul meu cu albul și arta…a fost excelent! Camera era un pic ciudată, în sensul că baia se cam făcea tot una cu camera, dacă dădeai la o parte peretele glisant, însăîn rest numai de bine! Am avut incluse și intrarea la jacuzzi și micul-dejun. La jacuzzi a fost drăguț, atmosferă plăcută, la un moment dat am fost doar noi, deci numai bine. La micul-dejun, a fost bestial! Se servea la ultimul etaj, într-o zonă cu vedere deschisă (pereți de sticlă) către centrul Vienei (la doi pași), iar meniul…cum să vă spun…nu mi-am putut imagina că se pot servi atât de multe feluri la un mic-dejun! Nici când am fost la all-inclusive nu a fost așa ceva! iar pe lângă această diversitate, domnea și o calitatea desăvârșită a produselor, combinată cu atenție la așezarea și prezentarea lor. Ne-a fost dat și un meniu, care conținea alte X feluri, care ne puteau fi pregătite, dacă nu eram mulțumiți de afine, de saucisson-ul franțuzesc, de brânză daneză cu sos de smochine, cerealele și fructele aduse din țări exotice sau de colțul cu produse bio…mda…!

Vedere de la restaurantul de la ultimul etaj
Vedere de la restaurantul de la ultimul etaj
Idem
Idem
După micul-dejun, merg si o poză!
După micul-dejun, merge si o poză!

Cu suspin, regret și o dorință uriașă de a juca la lotto, am părăsit hotelul joia și ne-am cazat la Austria Trend Hotel Anatol, până vineri, când urma să ne întoarcem la Budapesta. Hotelul acesta a fost bun și el: aproape de Mariahilferstrasse și poate cu șanse de mai bune evaluări, dacă nu ar fi avut ghinionul să fie fix după Sofitel, ca și experiență pentru noi. Asta a fost a treia cazare: bună, locație convenabilă, mic-dejun decent. Recomand!

A patra și cea din urmă, a fost cea de anul trecut din aprilie, când mi-am încolonat familia (părinții și Andrei) și am hotărât: mergem, un weekend la Viena, cu mașina! Am căutat hotel având drept  criterii în minte locația (musai lângă metrou, doar nu intenționam să ne agităm cu mașina pe acolo, mic-dejun inclus și variat ( cerința express a mamei care călătorește și pentru a mânca, pe lângă ca să observe oamenii și obiceiurile lor) și parcare inclusă (evident pentru mașină, pentru că știam că prețul lor e cam mare în Viena). Și căutând, am dat peste acest minunat hotel, Hotel An Der Wien. La câțiva zeci de metri, de stația Wien Hutteldorf, la câteva stații de Schonbrunn, fabulos clasificat pe booking, deși de trei stele doar. Prețul cred că a fost undeva la 60-70 de euro pe noapte, cameră dublă, cu mic-dejun inclus. Camerele arătau foarte bine, micul-dejun ireproșabil pentru un hotel de trei stele. Singurul dezavantaj ar fi că, dacă nimeriți cameră înspre linia ferată (metrou-ul care devine tren în această zonă), riscați să mai auziți vreun zgomot. Și e cam departe de centru, însă cu trenul lângă, se ajunge relativ repede la obiectivele turistice. În rest, numai de bine. Dacă va fi să mai fim pe drum, cu mașina, clar, tot aici vom alege să stăm.

Cam asta sunt poveștile mele despre cazarea la Viena. Dacă nu ați fost până acum, repede bagajul și via Viena! Cu cazarea, nu e panică, man…este pentru toți și pentru toate (buzunarele)! Vă pup!

[google-map-v3 shortcodeid=”1fe2b1812c” width=”600″ height=”350″ zoom=”12″ maptype=”roadmap” mapalign=”center” directionhint=”false” language=”default” poweredby=”false” maptypecontrol=”true” pancontrol=”true” zoomcontrol=”true” scalecontrol=”true” streetviewcontrol=”true” scrollwheelcontrol=”false” draggable=”true” tiltfourtyfive=”false” enablegeolocationmarker=”false” enablemarkerclustering=”false” addmarkermashup=”false” addmarkermashupbubble=”true” addmarkerlist=”Viena, Austria{}1-default.png” bubbleautopan=”true” distanceunits=”miles” showbike=”false” showtraffic=”false” showpanoramio=”false”]

Read More

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *