Navigation Menu
O zi la Ocean Park Hong Kong

O zi la Ocean Park Hong Kong

on 27 May 2014 in Hong Kong | 0 comments

După cum am mai zis și aici, îmi plac foarte mult parcurile în care pot să observ animale. Zic parcuri și nu grădini zoologice, deși cam înspre acolo bat, pentru că știu că e un subiect sensibil pentru mulți, iar să afirmi că-ți plac aceste spații care îngrădesc libertatea animalelor, e ceva delicat. Nu vreau să mă arunc în dezbateri, însă, deși știu că animalelor le-ar fi mai bine în mediu lor, fără oameni care se holbează la ele, nu îmi pot împiedica această plăcere…așa că frecventez astfel de locuri; nu mă urâți, vă rog! Sunt o egoistă.

Așa că, profitând de faptul că mie îmi plac animalele, iar prietenului meu parcurile de distracții, am zis că într-una din zilele de ședere în Hong Kong, să dăm o fugă până la Ocean Park.

Aflat în districtul sudic al Hong Kong-ului (unul din cele 18 ale orașului), parcul este cuprins în zona dintre Wong Chuk Hang și Nam Long Shan. A fost deschis în 1977, iar numărul de vizitatori, cel puțin în ultimii ani, e undeva în jurul a 7 milioane de persoane/an (impresionant,nu?), cifră care îl plasează pe locul al 12-lea în lume, în topul parcurilor tematice, și al 5-lea în Asia. Ca să ajungem acolo, am luat autobuzul. Detalii găsiți aici . În ciuda cifrelor de mai sus, nu am stat deloc la coadă, fie pentru că erau multe case de bilete deschise, fie pentru că nu a fost chiar așa de aglomerat când am fost noi (în timpul săptămânii și vreme cam închisă). Biletul a costat 360 $ HKD (echivalentul a aprox. 30 €). Pentru copii, prețul e pe jumătate.

Ce m-a distrat e că, încă de la intrarea în parc, fiind decembrie, am dat peste un brad mare, împodobit, iar melodiile americane de Crăciun, răsunau peste tot. Acum pe de-o parte înțeleg că e normal din punct de vedere al faptului că Hong Kong-ul e fostă colonie britanică, și de asemenea și din cel al numărului mare de străini care locuiesc acolo, temporar sau nu. Pe de altă parte însă, mi s-a părut tare ciudat să văd, într-o zonă în care creștinii nu sunt majoritari, cât de ușor s-au adoptat tradițiile creștine, sau mai degrabă, mă scuzați, dar cred că e mai corect să spun, vânzările de Crăciun sau tradițiile astea moderne legate de shopping. În fineeee….înapoi la parc!

La intrarea in Ocean Park

Waterfront

Parcul se întinde pe o suprafață destul de mare, de aproximativ 90 ha, împărțită în două zone: the Waterfront, în partea de jos, și the Summit, sus pe deal. În zonă cu Waterfront, se află Aqua City, unde am vizitat Marele Acvariu și un spațiu destinat Hong Kong-ului de altădată- Old Hong Kong. Despre acvariu ce să zic: clădire frumoasăși interesantă că design, specii variate de pești, însă vizita nu m-a dat pe spate, în ciuda așteptărilor. Parcă mi-a plăcut mai mult la Valencia, unde fusesem cu câteva luni înainte. În schimb, cum sunt mare amatoare de povești despre trecut, despre orașe și practici de altădată, parte cu Old Hong Kong a fost o desfătare pentru mine: obiecte vechi, afișe de demult, o zonă care simula o piață de altădată, colivii cu păsări, foarte frecvent întâlnite în comerțul de acum câțiva zeci de ani…balsam pentru sufletul meu! Tot aici, se află și o zonă destinată animalelor. Ce mi-a plăcut cel mai mult a fost faptul că am stat minute în șir și m-am uitat la un panda uriaș, care molfăia neîncetat frunze, precum și la câțiva panda de culoare roșie- red panda. Minunate animale!

Grand Aquarium

Red Panda

Giant Panda

Poftiti la fructe! Old Hong Kong

A fost cam rece in ziua respectiva, asa ca am pus mai multe bluze pe mine. In drepta, coliviile cu pasari…fara focus din pacate.

Am continuat apoi, cu vizitarea unui pavilion al peștișorilor aurii, combinat cu un mini-muzeu destinat lor, care evidenția istoria și importanța acestora în cultura chineză. Nu am reușit să vedem tot ce era pe acolo, dar nici nu am fost foarte interesați de tot, ca de exemplu, de Whiskers Harbour, un spațiu destinat copiilor. Ardeam de nerăbdare să ajungem pe partea cealaltă, sus pe deal, pentru că nu se ajungea oricum, ci cu o telegondolă de 1.5 km, care te ducea la destinație cam în 8 minute. Acum, poate o să ziceți, ce o fi așa special la telegondola asta, de ardeam de nerăbdare…doar avem și la Deva, și la Piatra Neamț, și la Mamaia etc. Avem, și sunt frumoase, însă nerăbdarea mea provenea de la peisajul care mi se deschidea în fața ochilor: Marea Chinei de Sud. Las pozele să vorbească în locul meu.

Vedere din telegondola

Marea Chinei de Sud

Sus, în zona numită the Summit, se află un mix de spații dedicate animalelor marine și distracției oferite de roller coaster, trenulețe, trambuline, bungee, și alte minunății pe care nici nu știu să le zic în românește și nici nu mă prea interesează, pentru că nu-mi prea plac. Imaginați-vă doar că dacă vreți să fiți învârtiți, ridicați cu capul în jos și apoi aruncați în sus, trecuți cu viteză prin apă, viteză care să vă deformeze față pentru câteva minute etc etc, acolo găsiți orice. Cum sună the Hair Raiser, hm? Mulțumesc, zic pas. 🙂

Io-s mai plictisitoare așa de felul meu, așa că m-am delectat cu un show cu delfini și foci, la Ocean Theater. Acum dintr-astea am mai văzut eu, nu pot să zic ceva aparte despre spectacol, însă, din nou, despre peisaj…woooww!!! Imaginați-vă că teatrul acesta în aer liber, avea zona cu scaunele, făcută așa,în contra-deal, cu vedere fix în față și aproape, de mare. Iar pe acolo, treceau silențioase și line, vapoare-gigant, care se îndreptau spre port. Din cauza proximității și a așezării, am avut parte de o imagine în premieră pentru mine, cu o senzație ciudată, care mi-a rămas în minte de atunci. Nu prea pot să o descriu, din păcate. Încerc: e așa ca și cum, un deal se termină brusc în mare, nu lin, și tu ești așezat undeva pe la jumătatea lui, parcă agățat, și urmărești de sus, spectacolul vapoarelor. E ceva atât de grandios, tu te simți mic, mic, și totuși inima îți e plină de bucuria peisajului. Senzația e încă acolo, amintirea e atât de vie, de parcă a fost ieri. Semn că m-a atins…bine de tot!

Ocean Theater

Tot aici am fost și în zonă Polară cu o grămadă de specii de pinguini și alte animale/păsări specifice. Mi-a plăcut tare mult! Sus, aici, e toată nebunia parcului de distracții, cu tot ce vă povesteam adineaori, cu muzică, culoare, urlete, mâncare. Apropo de mâncare: în multe locuri de acolo, se simțea un miros atât de plăcut de grătar, iar cum deja mi se făcuse foame, am plecat în cercetare. După câteva căutări, pentru că nu-mi dădeam seama nicicum de unde ar proveni mirosul respectiv, am găsit într-un final, și sursa: un fel de mașinărie mică, unde se făcea, dacă am înțeles bine, sepie…a la plancha, vorba spaniolului, însă nu chiar așa. Mai exact, se lua bucata de carne de sepie, se introducea într-un apărat care avea doi cilindri încinși, care se învârteau, și care scoteau carnea gata făcută pe cealaltă parte. Pentru cei care aveți bunici și mame care fac tăiței de casă, poate știți aparatul pe care-l folosesc…no, cam așa ceva, însă mult mai mare, și fără manivelă :).  Era coadă, însă nu m-am dat bătută. Am așteptat frumos în rând să mănânc și eu așa ceva. Am observat că acolo sepia asta, sau ce-o fi fost, era așa, cași pop cornul la noi. De rontzi-rontzi, prin parc. La marele moment al degustării, am suferit o dezamăgire: în ciuda mirosului îmbietor, gustul nu a fost bun . Deloc. Ceva ciudat, de dulce combinat cu fum, plus un iz de pește…mmm,nu! Am luat de câteva ori, cu gândul că, văzându-i pe ceilalți cum înfulecă, poate îmi conving și eu papilele gustative că e bun.Mmmmm, totuși nu, îmi pare rău!

După toată nebunia de sus, coborâm. Însă la fel precum la urcare, nu oricum! Nu, nu tot cu telegondola, ci cu un fel de funicular, săpat în deal, lung de un km și un pic, care te ducea dintr-o parte în alta, în 3 minute. Eee, și asta nu e tot! după ce se închideau ușile, interiorul acestui trenuleț, se transforma în așa fel, încât îți dădea senzația că ești într-un submarin, în mijlocul oceanului. Era simulată apa, animale marine treceau pe lângă tine, pe ecrane, normal, nu altfel, sunetele lor….O minunăție! Nu am mai văzut așa ceva până atunci. Ce inventivi sunt chinezii ăștia!

Un al treilea sistem de transport în cadrul parcului sunt scările rulante, făcute și ele spectaculos, pe o lungime de 225 de metri, dar pe care nu le-am încercat.

Eh, cam asta a fost vizită la Ocean Park, ce mai îmi amintesc din ea, pentru că deja a trecut ceva timp de atunci (un an și jumătate). Acum când mă documentam despre Ocean Park, mi-am dat seama că mai puteam încerca și vedea câteva spații pe acolo, precum the Sea Jelly Spectacular, the Rainforest, the Ocean Park Tower, spectacolul fântânilor arteziene la ceas de seară, prezentat pe site-ul lor ca the world s first 360° water screen. Mdaaaa…nu am reușit să vedem tot. Poate data viitoare?

P.S Cam săracă oferta de poze de data aceasta…cred că am fost prea prinși și am uitat de ele. Vă las cu încă câteva poze care mi-au placut. Scuze pentru dimensiunea unora, se pare că au suferit modificari post-procesare 🙂 și de aceea sunt diferite.

Districtul Sudic, vazut din zona the Summit

Trash the dress?

Din telegondola


Post a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Abonează-te

Primește fiecare articol direct pe email.